Psalmi 142 - Traducere Literală Cornilescu 1931

Oftare după ajutor în nevoie

O învățătură a lui David când era în peșteră. O rugăciune

¹ Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu fac cerere Domnului.

² Îmi vărs plângerea înaintea lui. Arăt înaintea lui strâmtorarea mea.

³ Când duhul meu era copleșit în mine, tu îmi cunoșteai cărarea. Pe calea în care umblam, mi‐au ascuns o cursă.

⁴ Privește la dreapta și vezi: nimeni nu mă cunoaște; scăparea a pierit de la mine, nimeni nu se îngrijește de sufletul meu.

⁵ Am strigat către tine, Doamne, am zis: Tu ești adăpostul meu, partea mea în pământul celor vii.

⁶ Ia aminte la strigarea mea, căci sunt foarte apăsat. Scapă‐mă de prigonitorii mei, căci sunt mai tari decât mine.

⁷ Scoate sufletul meu din temniță, ca să laud numele tău. Mă vor înconjura drepții, pentru că‐mi vei face bine.