Iov 17 - Traducere Literală Cornilescu 1931

Iov vede în jurul său numai ticăloșie

¹ Mi se frânge duhul, mi se sting zilele: mormintele sunt pentru mine.

² Oare nu sunt batjocoritori în juru‐mi și nu locuiesc oare ochii mei în mijlocul jignirilor lor?

³ Pune, te rog, chezășie; dă‐mi un zălog la tine: cine va da mâini cu mine?

⁴ Căci le‐ai ascuns inima de pricepere: pentru aceea nu‐i vei înălța.

⁵ Cine dă pe prieteni la pradă i se vor topi ochii copiilor.

⁶ Și m‐a făcut de pomină popoarelor și am ajuns ca un scuipat în față.

⁷ Și mi se întunecă ochiul de întristare și toate mădularele mele sunt ca o umbră.

⁸ Cei drepți se vor uimi de aceasta și cel nevinovat se va aprinde împotriva celui nelegiuit.

⁹ Dar cel drept își va ține calea și cel cu mâinile curate va crește în putere.

¹⁰ Dar cu adevărat voi toți, vă rog, veniți iar: și nu voi găsi un singur om înțelept între voi.

¹¹ Zilele mele au trecut, mi‐au nimicit planurile, chiar averile inimii mele.

¹² Ei prefac noaptea în zi: își închipuie lumina aproape în fața întunericului!

¹³ Dacă aștept, Șeolul îmi este casa; îmi aștern culcușul în întuneric;

¹⁴ strig gropii: Tu ești tatăl meu! Viermelui: Tu ești mama mea și sora mea!

¹⁵ Unde‐mi este atunci nădejdea? Da, nădejdea mea cine o va vedea?

¹⁶ Se va pogorî la zăvoarele Șeolului, când vom avea totodată odihnă în pulbere.