Luca 15 - Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Toți colectorii de impozite și toți păcătoșii se apropiau de Isus ca să Îi asculte mesajul.

² Fariseii și învățătorii legii (mozaice) comentau, zicând: „Acest Om îi primește pe păcătoși și mănâncă împreună cu ei!”

³ Dar El le-a spus următoarea parabolă:

⁴ „Să presupunem că aveți o sută de oi și pierdeți pe una dintre ele. Care dintre voi nu ar lăsa pe celelalte nouăzeci și nouă pe câmp, ca să se ducă să o găsească pe cea pierdută?

⁵ Și după ce a găsit-o, o pune bucuros pe umeri.

⁶ Apoi, când se întoarce acasă, chemându-și prietenii și vecinii, le zice: «Bucurați-vă împreună cu mine, pentru că mi-am găsit oaia care fusese pierdută!».

⁷ În mod asemănător, în cer va fi mai multă bucurie pentru un singur păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de oameni corecți care nu au nevoie de pocăință.

⁸ Sau dacă o femeie are zece drahme (de argint) și pierde una dintre ele, oare nu va aprinde o lumină și nu va mătura casa cu atenție până o va găsi?

⁹ Iar după ce a găsit-o, își cheamă prietenele și vecinele, zicându-le: «Bucurați-vă împreună cu mine; pentru că am găsit drahma pe care o pierdusem!»

¹⁰ În mod asemănător, îngerii lui Dumnezeu se bucură pentru un singur păcătos care se pocăiește.”

¹¹ El a mai zis: „Un om avea doi fii.

¹² Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui lui: «Tată, dă-mi partea care îmi revine din avere!» Iar tatăl le-a împărțit ce avea.

¹³ După câteva zile, cel mai tânăr fiu și-a transformat tot ce avea în bani și a plecat într-o țară îndepărtată. Acolo a risipit totul, trăind imoral.

¹⁴ După ce a cheltuit toți banii, în acea țară a fost foamete; iar el a început să suporte lipsuri.

¹⁵ Atunci s-a angajat să lucreze pentru unul dintre locuitorii acelei țări. Acela l-a trimis pe câmpurile lui, să îi păzească porcii.

¹⁶ Își dorea foarte mult să mănânce și el roșcovele pe care le consumau porcii; dar nu i le oferea nimeni…

¹⁷ Atunci și-a revenit și a zis: «Toți angajații tatălui meu au pâine din abundență, iar eu mor de foame aici!

¹⁸ Voi pleca din acest loc, mă voi duce la tatăl meu și îi voi zice: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta.

¹⁹ Nu mai merit să mă numesc fiul tău. Acceptă-mă ca pe unul dintre angajații tăi!’».

²⁰ S-a ridicat și a plecat la tatăl lui. Când era încă departe, tatăl lui l-a văzut și i s-a făcut milă de el. A alergat (înaintea lui), l-a îmbrățișat și l-a sărutat.

²¹ Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta. Nu mai merit să mă numesc fiul tău.»

²² Dar tatăl a zis sclavilor lui: «Aduceți repede cea mai bună haină și îmbrăcați-l cu ea! Puneți-i un inel în deget și încălțăminte în picioare!

²³ Aduceți vițelul îngrășat și tăiați-l. Să mâncăm și să sărbătorim;

²⁴ pentru că acest fiu al meu era mort și a înviat; era pierdut și a fost găsit!» Și au început să își manifeste bucuria.

²⁵ Fiul lui cel mai mare era la câmp. Când s-a întors și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și dansuri.

²⁶ A chemat pe unul dintre sclavi și l-a întrebat ce se întâmplă.

²⁷ Acel sclav a răspuns: «A revenit fratele tău; iar tatăl tău a tăiat vițelul îngrășat, pentru că l-a revăzut sănătos.»

²⁸ Atunci el s-a înfuriat și nu a vrut să intre în casă. Tatăl lui a ieșit și l-a rugat să intre.

²⁹ Dar el i-a răspuns: «Vezi că îți slujesc ca un sclav de atâția ani și niciodată nu ți-am încălcat deciziile. Și (totuși) mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să sărbătoresc cu prietenii mei.

³⁰ Iar acum, când a venit acest fiu al tău care și-a consumat averea împreună cu prostituatele, i-ai tăiat vițelul îngrășat!»

³¹ Tatăl i-a zis: «Fiule, tu ești permanent cu mine; și tot ce am, îți aparține!

³² Dar trebuia să sărbătorim și să ne bucurăm; pentru că acest frate al tău era mort și a înviat; era pierdut și a fost găsit!»”