Psalmi 52 - Biblia Dumitru Cornilescu 2024PSALMUL 52 Către mai-marele cântăreților. O cântare a lui David, făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, edomitul, lui Saul, când zicea: „David s-a dus în casa lui Ahimelec.” 1 Pentru ce te fălești cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ține în veci. 2 Limba ta nu născocește decât răutate, ca un brici ascuțit, viclean ce ești! 3 Tu iubești mai degrabă răul decât binele, mai degrabă minciuna decât adevărul. (Oprire) 4 Tu iubești numai cuvinte nimicitoare, limbă înșelătoare! 5 De aceea și Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca și te va ridica din cortul tău și te va dezrădăcina din pământul celor vii. (Oprire) 6 Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme și vor râde de el, zicând: 7 „Iată omul care nu-L lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogățiile lui cele mari și se bizuia pe răutatea lui.” 8 Dar eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu în veci de veci. 9 Te voi lăuda totdeauna pentru că ai lucrat; și în fața copiilor Tăi voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor. |