Кынтаря кынтэрилор 8 - Biblia Dumitru Cornilescu 20241 O, de ai fi fratele meu, care a supt la țâțele mamei mele! Când te-aș întâlni în uliță, te-aș săruta și nimeni nu m-ar ține de rău. 2 Te-aș lua și te-aș aduce la casa mamei mele; ea m-ar învăța să-ți dau să bei vin mirositor, must din rodiile mele. 3 Mâna lui stângă să fie sub capul meu, și dreapta lui să mă îmbrățișeze! – 4 Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stârniți, nu treziți dragostea până nu vine ea! – 5 Cine este aceea care se suie din pustie rezemată de iubitul ei și zicând: „Te-am trezit sub măr; acolo te-a născut mama ta, acolo te-a născut și te-a făcut ea”? – 6 Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău; căci dragostea este tare ca moartea, și gelozia este neînduplecată ca Locuința Morților; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului. 7 Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, și râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreț. – 8 Avem o soră micuță, care n-are încă țâțe. Ce vom face cu sora noastră în ziua când îi vor veni pețitorii? 9 Dacă este zid, vom zidi niște zimți de argint pe ea; dar dacă este ușă, o vom închide cu o scândură de cedru. – 10 Eu sunt un zid, și țâțele mele sunt ca niște turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace. 11 Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat-o unor păzitori, și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint. 12 Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ține-ți, Solomoane, cei o mie de sicli, și două sute să fie ai celor ce păzesc rodul! – 13 Tu, care locuiești în grădini, niște prieteni își pleacă urechea la glasul tău: binevoiește și fă-mă să-l aud! – 14 Vino repede, iubitule, ca o căprioară sau ca puiul de cerb pe munții plini de mirozne! |