Qohelet 1 - Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Următoarele cuvinte aparțin oratorului – fiului lui David – care a fost rege la Ierusalim.

² El a zis: „Vai, ce lipsă de sens! Cât de absurd este tot ce se întâmplă! Totul este inutil!

³ Oare ce câștigă omul din toate activitățile la care se angajează în existența lui de sub soare?

⁴ Trece o generație și vine alta; dar pământul rămâne mereu același.

⁵ Soarele răsare și apoi apune. El se grăbește apoi spre locul de unde va răsări din nou.

⁶ Vântul bate spre sud; apoi curenții de aer se întorc spre nord. Astfel, vântul deplasează mereu aerul; și curenții lui își reiau constant circuitul.

⁷ Toate râurile curg spre mare, fără să o umple vreodată. Râurile revin la locul de unde au plecat; și apa lor curge din nou de acolo.

⁸ Toate lucrurile sunt într-o permanentă agitație imposibil de descris în cuvinte. Ochiul nu se satură să privească; și urechea nu se satură să asculte.

⁹ Ce a fost, va mai fi; și ce s-a făcut, va continua să se facă! Nu este nimic nou în existența de sub soare!

¹⁰ Dacă cineva zice: «Am observat un lucru nou!», acela exista demult, încă din secolele care au fost înaintea lui.

¹¹ Nu ne mai amintim de cei care au trăit în vremurile străvechi – exact cum nici cei care ne vor urma, nu vor mai păstra și nu vor transmite generațiilor viitoare amintirea lucrurilor care au fost în timpul vieții lor.”

¹² „Eu – oratorul – am fost rege al poporului Israel la Ierusalim.

¹³ M-am implicat în studiul și cercetarea înțelepciunii cu aplicație la toate lucrurile care se întâmplă sub cer. Aceasta este o activitate obositoare pe care Dumnezeu o pretinde oamenilor în tipul existenței lor.

¹⁴ Am observat tot ce se face (în existența de) sub soare; și am constatat că toate lucrurile sunt fără sens și că se deplasează (ciclic) ca vântul.

¹⁵ Ce a fost îndoit cândva, nu se mai poate îndrepta; și ce lipsește, nu poate fi inclus în numărul celorlalte lucruri existente.

¹⁶ Mi-am zis: «Observ că mi-am mărit reputația și am progresat în înțelepciune mai mult decât toți cei care au existat la Ierusalim înaintea mea. Astfel, inima mea a beneficiat de mult mai multă înțelepciune și de cunoaștere.»

¹⁷ M-am dedicat obținerii cunoașterii care este facilitată de înțelepciune. Am fost implicat în înțelegerea nebuniei și a prostiei. Dar am realizat că și această activitate este inutilă.

¹⁸ Unde există multă înțelepciune, este și multă frustrare. Avansul în cunoaștere aduce cu el dezamăgirea…”