Geneza 9 - Biblia în versuri 2014

Dumnezeu binecuvântă pe Noe

¹ Noe și cei trei fii ai lui Primesc, din partea Domnului, În dar, o binecuvântare: „Creșteți! Să fiți în număr mare, Să umpleți iar, acest pământ,

² Iar dobitoace, câte sânt, Cuprinse să fie de groază, Când neamul vostru au să-l vază! Vă las mâna să stăpânească Peste-orice fiară pământească, Și peste păsările zării Și-asemeni, peste peștii mării!

³ Tot ce se mișcă și se vede, Precum și toată iarba verde, Date vă sunt, să le mâncați Și foamea să vă stâmpărați.

⁴ Carnea numai, cu viața sa – Deci sângele – îl veți lăsa! Să nu cumva să îl mâncați,

⁵ Că veți fi nevoiți să-Mi dați, Când am să-l cer, sângele vostru; Și orice dobitoc terestru, Tot sângele, asemenea, Va trebui-napoi să-Mi dea. Voi cere viața omului – Atenție! – din mâna lui!

⁶ De-al omului sânge, cumva, Va fi vărsat de cineva, Cel care-l varsă, vreau să știe, Căci și-al său sânge va să fie Vărsat la fel, la rândul lui, Că după chipul Domnului, Fusese omul modelat.

⁷ Voi creșteți dar, neîncetat! În număr, să vă înmulțiți Și pe pământ vă răspândiți!”

Legământul lui Dumnezeu cu Noe

⁸ Domnul, din ‘naltul cerului, Lui Noe și fiilor lui,

⁹ Le-a spus: „Eu fac un legământ, Cu voi, cu cei care nu sânt, Urmând să vină după voi!

¹⁰ Viețuitoarele apoi, Vor profita de legământ – Tot ce se mișcă pe pământ: Și păsări și vite și fiare; Toate ce-au fost cu voi și care, Acum, din arcă au ieșit, Așa cum Eu am poruncit.

¹¹ Iată dar, al Meu legământ: Nicicând, potopul, pe pământ, Nu va veni să-l pustiască, Făpturile să-i nimicească!”

¹² Și Dumnezeu, un semn, a pus Spre-a întări ceea ce-a spus

¹³ „Priviți dar, curcubeul Meu! L-am așezat în nor. Mereu, De legământ, Îmi va vorbi Și-astfel, nu vă voi mai zdrobi!

¹⁴ Când am să strâng iarăși, nori grei, Semnul se va ivi-ntre ei,

¹⁵ Iar Eu am să Îmi amintesc De legământ și-am să opresc Potopul, care stă să vie, Să spulbere sămânța vie.

¹⁶ Va sta deci curcubeu-n nor, Iar Eu îl văd, și nu omor Făpturile de pe pământ, Căci Mi-amintesc de legământ.

¹⁷ Iată, prin semnul stabilit, Eu, vorbele, Mi-am întărit!”

Fiii lui Noe

¹⁸ Fiii lui Noe s-au chemat Sem, Ham, Iafet. Ei l-au urmat, După al Domnului Sfânt plan. Ham este tatăl lui Canaan.

¹⁹ Cei trei, fiii lui Noe sânt, Din cari ieșit-au, pe pământ, Toți oamenii ce-au populat Planeta, viață când i-au dat.

²⁰ Noe a început să fie Bun lucrător și-a sădit vie.

²¹ Dar într-o zi, s-a îmbătat, De prea mult vin; s-a dezbrăcat, În cortul său, și-a adormit.

²² Ham, dezbrăcat când l-a zărit, A dat fuga și-a înștiințat Pe ai săi frați; ei au luat – Sem și Iafet – făr’ a mai sta Pe gânduri, iute, o manta.

²³ În cort, cu spatele-au venit, Pe tatăl lor l-au învelit, Fără ca să se fi uitat Și să îl vadă dezbrăcat.

²⁴ Noe, atunci când s-a trezit, Când a aflat ce-a săvârșit Mezinul dintre ai lui fii,

²⁵ Strigat-a: „Blestemat să fii Canaan! Fii robul robilor! Fii rob în fața fraților!” Apoi, a mai adăugat:

²⁶ „Să fie binecuvântat Cel care-i este Dumnezeu Lui Sem – precum este și-al meu – Iar Canaan rob să îi fie!

²⁷ Domnul, apoi, cu dărnicie, Pământuri – lui Iafet – să-i dea Și în al lui Sem cort, să stea! Cât de acel făptuitor – Canaan – sa fie robul lor!”

²⁸ După potop, Noe-a trăit Și pe pământ s-a mai trudit Încă treisute cincizeci ani.

²⁹ La nouăsute cincizeci ani, Fiind, de viață, istovit, Într-un sfârșit, el a murit.