Matheu 3 - Vangheilu al Matheu 1889

CAP. III.

¹ In açéle ḑile vine Ioanŭ Botezătorulu,

² și predica în deșertulŭ a Iudeilĭeĭ și ḑiçea: Tunusițĭ‐vĕ, că s’ aprochie amirărilĭea din çerŭ.

³ Că aestŭ éste açelŭ tră care are ḑisă profetŭlu Isaia care ḑiçe: Bóçea a unuĭ çe strigă în deșertŭ îndrégețĭ calea Domnuluĭ, îndrépte façețĭ carările a lorŭ.

⁴ Iară aestŭ Ioanŭ și avea veștimêntulu di perĭ de cămilă și çingătóre de chéle, de avêrliga di cópsele a luĭ; și hrana luĭ era locuste și miére agră.

⁵ Atunçea inșiea la elŭ Iersŭalimŭlu și tută Iudea.

⁶ Și tute părțile de avĕrliga a Iordanuluĭ; și s’boteza de nĕsŭ în Iordanŭ și ’șĭ spunea pecatele lorŭ.

⁷ Și cându veḑu că mulțĭ din Fariseĭ și Sadukeĭ v̄inu la bôtezarea luĭ lĕ ḑise: Pulĭ de nepărtică; care vĕ spuse tra s’fugițĭ de orghia çe are s’v̄ină?

⁸ Façețĭ cara fructe axiĭ de tunusire.

⁹ Și s’nu vĕ minduițĭ s’ḑiçețĭ cu mintea vóstră; că tată avemŭ pre Avraamŭ; că eŭ vĕ ḑicŭ: că Dumneḑeŭ póte să scólă hilĭi a luĭ Avraamŭ și din chețrile aeste.

¹⁰ Că écă și țupata șéde la rĕdăçina a arborilorŭ; Tr’açea içido pomŭ çe nu façe pomŭ bunŭ s’talĭe și s’aruncă în focŭ.

¹¹ Eu vĕ bôteḑŭ cu apă tră tunusire; ma açelŭ çe v̄ine după mine, este cama putérnicŭ de câtŭ mine, și a cuĭ eu nu escuaxiu tra s’lĭ ținu încălțămintele; aestŭ va s’vĕ botéḑă cu Duhu Sântu și cu focŭ.

¹² Elŭ are lupată în măĭnĭle a luĭ, și va s’cură arghia luĭ, și va s’adună grănŭlu a luĭ tru grănarŭ, iară palĭele va s’le ardă cu focŭ neastimtŭ.

¹³ Atunçea Iisusŭ vine din Galilea la Iordanŭ cătrĕ Ioanŭ, tra să s’bôtéḑa de nĕsŭ.

¹⁴ Ma Ioanŭ, ilŭ ținea și’ lĭ ḑiçea: eŭ prinde s’me bôteḑŭ de tine: și tine v̄in̄ĭ la mine?

¹⁵ Și Iisusŭ rĕspunse și ’lĭ ḑise: Lasă tora ca ași unzésce s’împlinimŭ içido îndreptate.

¹⁶ Și decară s’bôteḑă Iisusŭ înv̄ie eși din apă, și écă lĭ se desclĭseră çerurĭle, și veḑu Duhŭlu alu Dumneḑĕu, că s’depunea ca porumbu, venindaluĭ peste nĕsŭ.

¹⁷ Și écă s’ avḑi ună bóçe din çerurĭ çe ḑiçea: Aestu éste vrutŭlu a nieu hilĭu, la care avuĭ bună vrére.