Matheu 27 - Vangheilu al Matheu 1889

CAP. XXVII.

¹ Și cându aperi, féçeră sborŭ tuțĭ archiereilĭi și aușilĭi a poporŭluĭ, contra luĭ Iisusŭ, tra s’lŭ omóră.

² Și decara lŭ legară, lŭ duseră și lŭ predéderă la Guvernatorŭlu Ponțiu Pilatŭ.

³ Atunçea Iuda care lŭ avea predată, cându veḑŭ că Iisusŭ fu giudecatŭ tră mórte, s’tunusi și turnă năpoĭ treĭ ḑeçĭlĭi de argințĭ a archiereilorŭ și aŭșilorŭ, și ḑîse:

⁴ Feciu pecatŭ că am predată sânge nestepsitŭ.

⁵ Ma elĭ ḑîseră: Çe nĕ éste a nóuĕ? Tine veḑĭ tr’aestă. Ș’arŭcă argințilĭ în templu, fugi, și s’duse de se spinḑură.

⁶ Iară archiereĭlĭi, luară argĭnțĭlĭ și ḑîseră: Nu prinde s’lĭ băgămŭ în casa templuluĭ, că éste prețŭ de sânge.

⁷ Și decara féçeră sborŭ acumperară cu elĭ agrulŭ a Olarŭluĭ, tră îngroparea strĕin̄ĭlorŭ.

⁸ De açea açelŭ agru s’clĭemă agrulŭ a sângeluĭ până în ḑiua de astă‐ḑĭ.

⁹ Atunçea se împlini açea çe fu ḑîsă prin profetŭlu Ieremia care ḑîçe: „’Șĭ luară treĭ ḑeçĭlĭi de argințĭ prețulŭ a vindutŭluĭ, care fu tin̄isitŭ de hilĭi a luĭ Israilŭ;

¹⁰ și lĭ déderă tră agrulŭ a Olarŭluĭ, precumŭ mĭ dimândă Domnulŭ“.

¹¹ Iară Iisusŭ stătu înaintea guvernatorŭluĭ și guvernatorŭlu lŭ întrebă ḑîcêndŭ: Tine esci amirălu a Iudeĭlorŭ? Și Iisusŭ lĭ ḑîse:

¹² Tine ḑiçĭ. Și cându s’acuză de câtrĕ archiereĭ și de aușĭ, nu respunse çeva.

¹³ Atunçea Pilatŭ ḑîse câtrĕ elŭ: Nu avḑĭ câte mărturisescu contra ta?

¹⁴ Și nu lĭ respunse la niçi unŭ graiu, în câtŭ guvernatorŭlu se mira multu.

¹⁵ Iară la serbătóre lipsea ca guvernatorŭlu să sălăghiéscă a poporŭluĭ din înclĭsóre, unŭ care vrea elĭ.

¹⁶ Și avea atunçea în înclĭsóre, unŭ omŭ avḑîtŭ care se clĭema Baraba.

¹⁷ Și cându elĭ s’adupară lĕ ḑise Pilatŭ: Care vrețĭ s’vĕ sălăghiescu, Baraba, ică Iisusŭ care s’ḑîçe Christosŭ?

¹⁸ Că scia că de pismă l’avea predată.

¹⁹ Ma cându elŭ ședea pe scamnu de giudecată, petrecu la elŭ mulĭérea luĭ ḑicêndŭ: S’nu lĭ façĭ çeva açeluĭ îndreptu, că multe pățĭi tră nĕsŭ astăḑĭ în v̄isŭ.

²⁰ Ma archiereilĭi și aușilĭi înduplecară mulțimea tra s’çéră Baraba, iară Iisusŭ s’lu chéră.

²¹ Și respunse guvernatorŭlu, și lĕ ḑîse: Care din amêndoĭ vrețĭ s’vĕ sălăghiescu? Șĭ açelĭ ḑîseră: Baraba.

²² Pilatŭ lĕ ḑîçe: Çe s’lu facŭ decara Iisusŭ care s’dîçe Christosŭ? Tuțĭ lĭ ḑîseră:

²³ Să se cruçifică. Iară guvernatorŭlu ḑîse: Ma çe rĕŭ are faptă? Iară açelĭ cama multu striga și ḑîçea: Să se cruçifică.

²⁴ Și Pilatŭ cara veḑu că çeva nu póte s’facă, ma cama multă vrévă s’façe, luă apă ’șĭ spelă mân̄ĭle a luĭ înaintea mulțimilĭeĭ, și ḑîse: Nestepsitŭ escu de sângele aestuĭ dreptu; voĭ vedețĭ tr’aestă.

²⁵ Și tutŭ poporŭlu respunse și ḑîse: Sângele a luĭ s’hibă asupra nóstră și asupra hilĭlorŭ a nostrorŭ.

²⁶ Atunçea lĕ sălăghi Baraba, iară pre Iisusŭ, după çe lŭ bătŭ, lŭ déde tra să se cruçifică.

²⁷ Atunçea ostasĭlĭi a Domnitorŭluĭ Iuară pre Iisusŭ la pretoriu, și adunară ningă nĕsŭ tuta banda a ostașilorŭ.

²⁸ Și lŭ desvescură și lŭ învescură cu hlamidă aroșe.

²⁹ Și ’lĭ împlătiră ună corónă de schin̄ĭ, lĭ o apuseră pre capŭ, și ună calame la mâna lĭ dréptă; și îngenuclĭară d’înaintea luĭ, și ’șĭ arîdea de elŭ, ḑîcêndŭ:

³⁰ Bucură‐te amiră a Iudeilorŭ. Și ascuipară preste elŭ, și luară călamea, și lŭ batea preste capŭ.

³¹ Și după çe ’șĭ bătură peză de elŭ, îlŭ desvescură de hlamidă, și lŭ învescură cu straniele aluĭ, și ’lŭ duseră s’lŭ cruçifică.

³² Și cându eșia afóră, aflară unŭ omŭ Kirineanŭ, care se clĭema Simonŭ; pre açelŭ lu acățară angarie tra s’lĭ pórtă cruçea.

³³ Și cându viniră la locŭlu numitŭ Golgotha, care s’ḑîçe locŭlu a Capățîneĭ, lĭ déderă tra s’bea puscă amestecată cu hére; și gustândaluĭ nu vru s’bea.

³⁴ Și după çe ’lŭ cruçificară, lĭ împărțiră stran̄iele, șî arŭcară șcurta, tra să se împlinéscă açea çe fu ḑîsă, prin profetŭ:

³⁵ ’Șĭ împărțiră veștimêntele a méle între elĭ, și tră stran̄ĭlu a m̄eu arŭcară șcurta.

³⁶ Și șeḑêndaluĭ, lu aveglĭa acolo.

³⁷ Și lĭ băgară de asupră capŭluĭ a luĭ acuzarea luĭ scrisă: AESTU „ESTE IISUSŬ AMIRĂLU A IUDEILORŬ.“

³⁸ Atunçea cruçificară deadunŭ cu elŭ și doĭ furĭ, unŭlu ’n‐a‐drépta, și unŭlu ’n‐a‐stânga.

³⁹ Și açelĭ çe treçea pre ningă nĕsŭ, ’lŭ îngiura și ’șĭ legăna capetĕle a lorŭ ḑîcêndŭ:

⁴⁰ Tine care aspargĭ templulŭ, și în treĭ‐ḑîle lŭ adarĭ, ascăpă‐te pre tine. S’éste că esci hilĭlu alŭ Dumneḑĕŭ, depune‐te de pre cruçe.

⁴¹ Așițe și Archiereĭlĭi ’șĭ bătea peză deadunŭ cu Cărturarĭlĭi și aușĭlĭi și ḑîçea:

⁴² Alțĭ ascăpă, elŭ singurŭ nu póte să se ascapă; s’éste că éste amiră aluĭ Israilŭ, la s’depună tora de pre cruçe, și s’lŭ credemŭ.

⁴³ Spéră în Dumneḑĕu; la s’lu ascapă tora s’éste çă lŭ va;

⁴⁴ că ḑîse: Hilĭlu alŭ Dumneḑĕu escu. Tutŭ ași și furĭlĭi carĭ era deadunŭ cu elŭ cruçificațĭ, ’lu îngiura.

⁴⁵ Iară de la óra șése, s’féçe întunérecŭ preste tutŭ locŭlu, până la óra nóuĕ.

⁴⁶ Și pre la óra nóuĕ strigă Iisusŭ cu bóçe mare, ḑîcêndu: „Ili, Ili, lama sabahtani?“ Care va s’ḑîcă „Dumneḑĕŭlu a m̄eu Dumneḑeŭlu a m̄eu, câ‐çe me alăsașĭ?“

⁴⁷ Iară niscânțĭ din açelĭ carĭ ședea acolo, cându avḑîră ḑiçea: „Că pre Ilia strigă elŭ“.

⁴⁸ Și tru óra unŭ din elĭ, alĕgă și luă unŭ sfungŭ, lŭ umplu cu puscă, și cara lu băgă tr’ună călame, lĭ déde s’bea.

⁴⁹ Iară alanțĭ ḑîçea: Alăsațĭ la svedemŭ dise va s’v̄ină Ilia s’lu ascapă.

⁵⁰ Atunçea Iisusŭ iară strigă cu bóçe mare, și déde duhŭlu.

⁵¹ Și écă curtina a templuluĭ s’arupse în dóuĕ, din susŭ până în ghiosŭ; și locŭlu s’cutremură, și chetrele s’disicară și mormênțĭlĭ s’desclĭseră,

⁵² și multe trupurĭ de sânțĭ, carĭ era morțĭ se sculară.

⁵³ Și decara eșiră din mormênțĭ după înv̄iarea luĭ, întrară în sânta çetate, și se spuseră la mulțĭ.

⁵⁴ Iara sutașŭlu și açelĭ çe era cu elŭ de aveglĭa Iisusŭ, cându veḑură cutremurŭlu, și açéle çe s’féçeră, s’aspĕriară vêrtosŭ, și ḑîseră: Dealihea hilĭlu a luĭ Dumneḑĕu fu aestu.

⁵⁵ Și era acolo multe mulĭerĭ çe mutria de departe, și carĭ avea vinită după Iisusŭ din Galilea, și lĭ servia;

⁵⁶ Intre carĭ era Maria Magdalena, și Maria muma luĭ Iacovŭ și a luĭ Iosi, și muma a hilĭlorŭ a luĭ Zevedeŭ.

⁵⁷ Si cându întunecă, vine unŭ omŭ avutŭ din Arimathea cu numa luĭ Iosifŭ care și elŭ fu discipulŭ aluĭ Iisusŭ.

⁵⁸ Aestu vine la Pilatŭ și çeru trupŭlu a luĭ Iisusŭ. Atunçea Pilatŭ déde ordinŭ să lĭ se da trupŭlu.

⁵⁹ Si Iosifŭ luă trupŭlu lŭ înfășură în giulgiu curatŭ, și lŭ băgă în noŭlu a luĭ mormêntu,

⁶⁰ çe l’avea săpată în chétră, și tăvăli ună chétră mare pre ușa mormêntuluĭ, și s’turnă elŭ.

⁶¹ Iară era acolo Maria Magdalena, și Maria alantă, șeḑêndaluĭ în fața mormêntuluĭ.

⁶² Iară a dóua ḑi care este după Vinerĭ, se adunară archiereilĭi și Fariseilĭi la Pilatŭ, și ḑiseră:

⁶³ Dómne ne adusemŭ aminte că açelŭ amăgitorŭ nică de cându era v̄iu, ḑîse: După treĭ ḑile va s’me scolŭ.

⁶⁴ Ma dimândă să se asiguréḑă mormêntulŭ, până a treia ḑi, tra s’nu çeva de v̄inu discipulĭi a luĭ nóptea s’lu fură, și să ḑîcă a poporŭluĭ: că se sculă din morțĭ. Si amăgirea de apoia va s’hibă cama réua de açea d’ întân̄iŭ.

⁶⁵ Ma Pilatŭ lĕ ḑise: avețĭ aveglĭătorĭ; duçețĭ‐vĕ și asigurațĭ‐vĕ cumŭ scițĭ.

⁶⁶ Si elĭ s’duseră asigurară mormêntulŭ și vulusiră chétra, de adunŭ cu a veglĭătorĭlĭi.