Matheu 25 - Vangheilu al Matheu 1889

CAP. XXV.

¹ Atunçea va s’unzéscă amirărilĭea çerŭluĭ, cu ḑéçe virghine, carĭ, luară căn, dilele a lorŭ, și eșiră s’aștéptă ginerĕle.

² Çinçi din ele erau mintimene, și çinçi nebune.

³ Açéle nebune, cându ’și luară căndilele a lorŭ, nu luară și untu‐lemnu cu nĕse.

⁴ Ma mintimenĕle luară untu‐lemnu în vasele a lorŭ, de adunŭ cu căndilele a lorŭ.

⁵ Și cara s’amână ginerĕle, lĕ vine somnu a tutulorŭ, și dorm̄ia.

⁶ Ma în am̄iaḑă nópte s’avḑi ună bóçe: Écă ginerĕle v̄ine, eșițĭ s’lu așteptațĭ.

⁷ Atunçea se sculară tute açéle virghine, și ’șĭ îndrépseră căndilele a lorŭ.

⁸ Ma nebunele ḑîseră a mintimenelorŭ: Dați‐nĕ de untulemnulŭ a vostru, că căndilele a nóstre s’astingŭ.

⁹ Și mintimenele respunseră și ḑiseră: Nu ași, s’nu çeva de nu nĕ agiunge niçi a nóuĕ, niçi a vóuĕ; ma cama ghine duçețĭ‐vĕ la açelĭ ce vindu, și acumpărațĭ‐ve.

¹⁰ Și cându açéle s’duseră s’acumpĕră, vine ginerĕle și açele çe era îndrépte, întrară cu elŭ la nuntă, și se înclĭse ușa.

¹¹ Apoĭa v̄inŭ și alante virghine, și ḑicŭ: Dómne, Dómne, desclide‐nĕ.

¹² Iară elŭ respunse și ḑîse: Dealihea vĕ ḑicŭ, că nu vĕ cunoscŭ.

¹³ Stațĭ decara deșcepțĭ, că nu scițĭ ḑiua niçi óra în care hilĭlu a omŭluĭ va s’v̄ină.

¹⁴ Că éste ca unŭ omŭ, care cându m̄ergea departe, clĭemă pre servitorĭlĭi a luĭ, și lĕ déde avérea luĭ;

¹⁵ Și a unuĭ lĭ déde çinçi talanțĭ, a altuĭ doĭ, iară a altuĭ unŭ, a cuĭ‐çido după putérea luĭ, și fugi tru óră.

¹⁶ Și s’duse açelŭ çe luă çinçilĭ talanțĭ, lucră cu nĕșĭ, și féçe alțĭ çinçi talanțĭ.

¹⁷ Așițe și açelŭ cu doĭ amintă și aestu alțĭ doĭ.

¹⁸ Iară açelŭ çe luă unŭlu, s’duse, săpă în locŭ, și ascunse asimea a domnu‐sĕuĭ.

¹⁹ După multu timpu vine domnulŭ açelorŭ servitorĭ, și lĕ căftă cuitéla.

²⁰ Și vine açelŭ çe luă çinci talanțĭ, și aduse alțĭ çinçi talanțĭ, și ḑîse: Dómne çinçi talanțĭ m̄ĭ aĭ dată, écă alțĭ çinçi amintaĭ cu nĕșĭ.

²¹ Lĭ ḑise domnu‐sĕu; ghine o bunŭ și credinciosŭ servitorŭ; tră puține fuși credinciosŭ, ma va s’te bagŭ pre multele: întră tru bucuria a domnu tĕuĭ

²² Și vine și açelŭ çe luă doĭ talanțĭ și ḑise: Dómne doĭ talanțĭ mĭ aĭ dată, écă alțĭ doĭ talanțĭ amintaĭ cu elĭ.

²³ Și lĭ ḑise a luĭ domnu‐sĕu: Ghine a bunŭ și credinciosŭ servitorŭ; tră puține fușĭ credinciosŭ tră multe va s’te bagŭ; întră tru bucuria a domnu‐tĕuĭ.

²⁴ Și cându vine açelŭ çe luă unŭ talantu, ḑîse: Dómne, eu te cunosceamŭ că escĭ unŭ omŭ strimtu la inimă: séçerĭ acolo, iu nu semenașĭ; și adun̄ĭ d’acolo iu nu împărțîșĭ.

²⁵ Și me asperiaĭ, și me dușŭ de ascumșu talantulŭ a tĕu în locŭ; écă‐lŭ al tĕu.

²⁶ Respunse domnu‐sĕu, și lĭ ḑise: O rĕu și lenevosŭ servitorŭ; aĭ sciută că séçerŭ iu nu semĕnaĭ, și adunŭ d’iu n’am impărțită.

²⁷ Prindea decara s’ daĭ asimea mea la bancherŭ, și venindaluĭ eŭ, era s’lĭau a meu, cu amitatecŭlu.

²⁸ Tr’açea luațĭ de la elŭ talantulŭ, și dațĭ‐lu la açelŭ çe are ḑéçe talante.

²⁹ Că tutŭ aceluĭ çe are, va s’lĭ se da, și va s’lĭ se adav̄gă. Iară de la açelŭ ce nu are, și açea çe are va c’lĭ se lĭa de la nĕsŭ.

³⁰ Și pre servitorŭlu açelŭ rĕa arucațĭ‐lu tru întunéreculŭ açelŭ de afóră. Acolo va s’hibă plângérea și scărcicarea dințilorŭ.

³¹ Iară cându va s’v̄ină hilĭlu a omŭluĭ, în gloria luĭ, și tuțĭ sânțilĭ anghelĭ cu elŭ, atunçea va s’șédă pre scamnulŭ de gloria luĭ.

³² Și tute gintele va să s’adună înaintea luĭ, și va s’despartă ună de alantă, cumŭ pecurarŭlu desparte oĭle de căpri;

³³ și va s’bagă oĭle la drépta și căprile la stănga luĭ.

³⁴ Atunçea amirălu va s’ḑică la açelĭ din drépta luĭ: Venițĭ ghine cuvêntațĭ a Tată‐mĕuĭ, moștenițĭ amirărilĭa îndréptă a vóuĕ, de la façerea lumelĭeĭ.

³⁵ Că eramŭ agiunŭ și m̄ĭ dédetŭ s’mâcŭ; m̄ĭ fu séte și m̄ĭ dédetŭ s’ beau; streinŭ eram și me preadunatŭ;

³⁶ golŭ și me învescutŭ; lângedŭ și me vizitatŭ; tru înclĭsóre eram, și vinitŭ la mine.

³⁷ Atunçea va s’lĭ respundă drepțilĭ, și va s’lĭ ḑică: Dómne; cându te veḑumŭ agiunŭ și’țĭ dédemŭ mâncare: ică că ți‐era séte, și’țĭ dédemŭ s’beaĭ?

³⁸ Cându te veḑumŭ streinŭ și te preadunămŭ? Ică golŭ, și te învescumŭ?

³⁹ Cându te veḑumŭ lângedŭ, icî tru înclĭsóre, și vinemŭ la tine?

⁴⁰ Și amirălu va s’respundă și va s’lĕ ḑică a lorŭ: Dealihea vĕ dicŭ a vóuĕ, câtŭ féçetŭ a unuĭ din aești m̄içĭlĭi a meĭ frațĭ, a m̄ié m̄ĭ féçetŭ.

⁴¹ Atunçea va s’ḑică și acelorŭ de la stânga: Duçețĭ‐vĕ de la mine blăstemațĭlĭi în focŭlu eternu, care éste îndreptŭ tră diavolŭlu și anghelĭi a luĭ.

⁴² Că eram agiunŭ și nu m̄ĭ dédetŭ s’măcŭ; mĭ fu séte și nu m̄ĭ dédetŭ s’beau;

⁴³ streinŭ eram, și nu me preadunatŭ; golŭ, și nu me învescutŭ; lângedu și tru înclĭsóre și nu me vizitatŭ.

⁴⁴ Atunçea, va s’li respundă și elĭ ḑicêndŭ: Dómne cându te veḑumŭ, agiunŭ, ică avéĭ séte, ică streinŭ, ică golŭ ică lângedŭ, ică tru înclĭsóre, și nu te agiutămŭ?

⁴⁵ Atunçea va s’lĕ respundă, și va s’lĕ ḑică: Dealihea vĕ ḑicŭ catŭ nu avețĭ faptă a unuĭ din aesti m̄içilĭi, niçĭ a mié nu mĭ avețĭ faptă.

⁴⁶ Și aesti va să s’ducă tru pedépsă eternă, iară drepțilĭ tru bană eternă.