Matheu 24 - Vangheilu al Matheu 1889

CAP. XXIV.

¹ Și eși Iisusŭ și s’depărtă de la templu; și s’aprochiară discipulĭi a luĭ, tra s’lĭ spună adărămintele a templuluĭ.

² Ma Iisusŭ lĕ ḑise: nu vedețĭ tute aeste? Dealihea vĕ ḑicŭ, nu va s’arĕmână aó chétra preste chétră, care să nu s’aruvuiéscă.

³ Și pe cându elŭ ședea pre muntele a masin̄ĭlorŭ, îlĭ s’aprochiară discipulĭi ’na’nă parte și ’lĭ ḑiseră: Spune nĕ cându va să se facă aeste? Și care e semnulŭ a venĭrĕlĭeĭ a tale, și a fluituluĭ a etĕlĭeĭ?

⁴ Și Iisusŭ respunse și lĕ ḑîse: Mutrițĭ s’nu vĕ arădă çineva.

⁵ Că mulțĭ va s’v̄ină în numa mea, și va s’ḑică; „Eu escu Christolŭ“, și mulțĭ va să s’arădă.

⁶ Și va s’avḑițĭ alumte, și sciri de alumte: mutrițĭ ghine, nu vĕ aspĕriațĭ. Că prinde aeste tute să se facă, ma nică nu éste finitŭlu.

⁷ Că va să se scólă poporŭ, peste poporŭ și amirărilĭe preste amirări ĭe; și va s’hiba fómete și pusclĭe și cutremurí pre locuri.

⁸ Și tute aceste va s’hibă înçeputŭlu a durerĭlorŭ.

⁹ Atunçea va s’ vĕ preda la strimtorare și va s’vĕ omóră; și de tute națiile va s’hițĭ urîțí tră numa mea.

¹⁰ Și atunçea va să se scandaliséscă mulți, și va să se tradéḑă unulŭ pre alantŭ, și va să se urască unŭ cu alantŭ.

¹¹ Și mulțĭ profețĭ mincĭunoșĭ va să se scólă, și mulțĭ va să arădă.

¹² Și de imulțirea nelegĭuĭrilorŭ, va s’arĕçéscă a multorŭ vrérea.

¹³ Ma açelŭ çe va s’aravdă pâna la finitŭ, açelŭ va s’hibă ascăpatŭ.

¹⁴ Și va să se predică aestu vănghelĭu a amirărilĭeĭ preste tutŭ locŭlu, tra mărturia tutulorŭ popórelorŭ; și atunçea va s’hibă finitŭlu.

¹⁵ Și cându va s’vedețĭ utîtéța și aspârgáciunea çe s’are ḑîsă de profetŭlu Daniilŭ, că stă in locŭ sântu, (açelŭ care cântă la s’acăchisescă),

¹⁶ atunçea açelĭ çe sŭntu în Iudea, s’fugă pre tru munțĭ;

¹⁷ și açelŭ çe éste preste casă, s’nu s’depună s’lĭa çeva din casă.

¹⁸ Și açélŭ çe éste la agru s’nu se tórnă înăpoĭ, să șĭ lĭa stran̄iele.

¹⁹ Ma cavaĭ de açéle çe suntu sarçine, și de açele çe va s’alăptéză în açele ḑile:

²⁰ Ma rugați‐vĕ să nu se facă fuga a vóstră iarna, niçi Sămbăta.

²¹ Cava s’hibă atunçea strîmtorare mare, cumŭ nu fu de la înçeputŭlu a lumelĭeĭ, până tora, niçĭ ca va s’hibă.

²² Și ma s’nu se șcurta açéle ḑile, nu era s’ascapă vêr‐nu trupŭ; ma tră alepțĭlĭ vă să se’șcurté ḑă açéle ḑile.

²³ Atunçea s’fure că çine‐va vĕ ḑiçe. Ecă aó éste Christolŭ, ică acolo, s’nu credețĭ.

²⁴ Că va să s’scólă Christoșĭ minciunoșĭ, și profețĭ minciunoșĭ, și va să spună sémne marĭ, și ciudiĭ tra s’plăniséscă, s’fure cu putință și pre alepțilĭ.

²⁵ Ecă vĕ o ḑișŭ de cama nainte.

²⁶ Și ma s’vĕ ḑică écă Christolu éste în deșertŭ, s’nu eșițĭ. Ecă‐lŭ în camerĭ, s’nu credețĭ.

²⁷ Că precumŭ ascăperatŭlu, ése de la Rĕsăritŭ, și s’véde l’ Ascăpetatŭ, ași va s’hibă și vinirea hilĭluĭ a omŭluĭ.

²⁸ Ca in éste mărșea, acolo va s’adună și orn̄ile.

²⁹ Și de ună‐óra după strîmtorarea din açéle ḑile, Sórĕle va să s’întunecă, și Luna nu va s’da lum̄ina lĭeĭ, și stélele va s’cadă din çerŭ, și puterĭle a çerŭluĭ va să s’mină.

³⁰ Și atunçea va să s’védă semnulŭ a hilĭluĭ a omŭluĭ în çerŭ; și atunçea va să plângă tute gințile a locŭluĭ, și va s’védă hilĭlu a omŭluĭ că v̄ine preste norĭlĭi a çerŭluĭ cu putére și glorie multă.

³¹ Și va s’petrécă anghelĭi a luĭ cu bóçe mare de trompetă; și va s’adună alepțilĭ a luĭ de la patrule vînturĭ, de la margin̄ĭle a çerŭluĭ, până la açea alantă margine a lorŭ.

³² Iară de la hicŭ invetațĭ parabola. Cându lumachea luĭ éste móle, și lĭ esŭ frunzele, cunóscețĭ că aprópe este véra.

³³ Ași și voĭ, cându va s’vedețĭ aeste tute, să scițĭ că aprópe éste ningă ușe.

³⁴ Dealihea vĕ ḑicŭ că nu va s’trécă generația aestă, până cându nu va să s’facă tute aeste.

³⁵ Cerŭlu și locŭlu va s’trécă, ma graĭle a méle nu va s’trécă.

³⁶ Iară de ḑiua açea și de óra açea vêr‐nu nu scie, niçi anghelĭi din çerŭ, de câtŭ mașĭ Tatălŭ a m̄eu singurŭ.

³⁷ Și precumŭ ḑilele a luĭ Noe, ași va s’hibă și la venirea a hilĭluĭ a omŭluĭ.

³⁸ Că precumŭ era în ḑilele açéle de cama nainte de deluviŭ, cându măca și bea, și se însora și s’mărita, pâna în ḑiua cându Noe întră tru arcă.

³⁹ Și nu sciură până cându vine deluviŭlu, și lĭ luă pre tuțĭ. Ași va s’hibă și venirea a hilĭluĭ a omŭluĭ.

⁴⁰ Atunçea doĭ va s’hibă la agru, și unŭlu va să s’lĭa, și alantuiu va să s’alasă.

⁴¹ Dóuĕ mulĭerĭ va s’maçină la móră; ună se lĭa, și alantăs’alasa.

⁴² Stațĭ deșcepțĭ decara, că nu scițĭ în çe óră v̄ine Domnulŭ a vostru.

⁴³ Ma açea să scițĭ, că să sciare Domnulŭ a casă‐lĭeĭ la care aveglĭare a nopțilĭeĭ v̄ine furŭlu, era să sta deşceptu și nu era s’alasă s’lĭ se aspargă casa.

⁴⁴ De açea și voi s’hițĭ îndrepțĭ; că la óra cându nu vĕ tréçe prin minte, v̄ine hilĭlu a omŭluĭ.

⁴⁵ Care éste credinciosŭlu și mintimenŭlu servitorŭ, care lŭ băgă domnu sĕu preste servitorĭlĭi a casălĭeĭ a luĭ,

⁴⁶ ca s’lĕ da hrană la timpŭ? Fericitŭ éste açelŭ servitorŭ, care cându va s’vină domnu sĕŭ, va s’lu află facêndaluĭ ași.

⁴⁷ Dealihea vĕ ḑicŭ că preste tută averea luĭ va s’lu bagă.

⁴⁸ Ma s’fure că servitorŭlu açelŭ rĕu ḑiçe în inima luĭ: „Se amână Domnum̄eu

⁴⁹ s’v̄ină“ și înçepe s’bată servitorĭlĭi soçilĭi aluĭ, și s’măcă și s’bea cu îmbetătorĭlĭi,

⁵⁰ va s’v̄ină domnulŭ açeluĭ servitorŭ în ḑiua cându elŭ nu se aștéptă, și în óra, cându elu nu scie;

⁵¹ și va s’lu talĭe în dóuĕ, și partea luĭ va s’o bagă cu ipocrițĭliĭ. Acolo va s’hibă plângérea și scărcicarea dințĭlorŭ.