Matheu 23 - Vangheilu al Matheu 1889

CAP. XXIII.

¹ Atunçea Iisusŭ grăi câtrĕ mulțime, și câtrĕ discipulĭi a luĭ, Și ḑîse:

² Cărturarĭlĭi și Fariseilĭi ședŭ pre scamnulŭ a lui Moisi:

³ Ași tute câte vĕ ḑicŭ s’avegliațĭ, aveg’ĭațĭ‐le, și façețĭ‐le; ma după faptele a lorŭ s’nu façețĭ. Că nĕșĭ ḑicŭ ma nu facŭ.

⁴ Câçe nĕșĭ légă sârçin̄ĭ gréle çe nu s’pórtă, și le bagŭ pre umerĭlĭi a ómen̄ilorŭ; iară elĭ niçĭ cu dégetŭlu a lorŭ nu vorŭ s’le mină,

⁵ Iară tute lucrărĭle a lorŭ le facŭ ca să s’védă de ómen̄lĭ; lărgescu filacterĭle ă lorŭ, și ’șĭ mărascu pólele a stran̄ielorŭ a lorŭ.

⁶ Și vorŭ tra șédă la ospețŭ în capŭlu a mésălĭeĭ, și în sinagóge pre scamnele açéle din susŭ.

⁷ Și vorŭ să lĭ salută în pazare, și să se clĭémă de cátrĕ ómen̄ĭ, „Rabbi Rabbi“.

⁸ Iară voĭ s’nu vĕ clĭemațĭ Rabbi: că unŭ este învețătorŭlu a vostru Christosŭ; și tuțĭ voĭ hițĭ frațĭ.

⁹ Și tată să nu clĭemațĭ çineva preste locŭ, că unŭ éste Tatălŭ a vostru açelŭ din çerŭ.

¹⁰ Niçi s’vĕ clĭemațĭ învĕțătorĭ; că unŭ éste învețătorŭlu a vostru Christosŭ.

¹¹ Și açelu cama marĕle de voĭ la s’vĕ hibă servitorŭlu a vostru.

¹² Iară açelŭ care va să s’înalță singurŭ, va s’aplécă; iară açelŭ çe va să s’aplécă, açelŭ va să s’analță.

¹³ Cavaĭ de voĭ Cărturarĭ și Fariseĭ ipocrițĭ, că înclĭdețĭ amirărilĭea a çerŭluĭ înaintea ómen̄ĭlorŭ; Că voĭ nu întrațĭ; niçĭ açelĭ ce vorŭ să întră, nu lĭ alăsațĭ s’intră.

¹⁴ Cavaĭ de voĭ o Cărturarĭ și Fariseĭ ipocrițĭ, că măcațĭ casele a veduvĕlorŭ, și tr’aestă făçețĭ rugăciunĭ lungi, de açea va s ’luațĭ cama mare pedépsă.

¹⁵ Cavaĭ de voĭ o Cărturarĭ și Fariseĭ ipocrițĭ, că cutreerațĭ amarea și uscatŭlu, tra s’façețĭ unŭ proselitŭ: și cândŭ s’façe ’lŭ façeți hilĭu de gheenă, de dóue orĭ cama mare de câtŭ voĭ.

¹⁶ Cavaĭ de voĭ conducĕtorĭ orghi, carĭ ḑiçețĭ: Açelŭ çe va s’giură pre templu nu e çeva; ma açelŭ çe va s’giură pre malama templuluĭ, éste datorŭ.

¹⁷ Glarĭ și orghi, çe éste cama mare? Malama ima templŭlu care sânțésce malama?

¹⁸ Și açelŭ çe va s’giură pre altarŭ, nu e çeva; ma açelŭ çe va s’giură pre darŭlu çe éste preste altarŭ, este datorŭ.

¹⁹ Glarĭ și orghi, çe e cama mare? darŭ u, ima altarŭlu care sântésce darŭlu.

²⁰ Și ași açelŭ çe giură pre altarŭ, giură pre elŭ și pre tute câte sŭntu în altarŭ.

²¹ Și açelŭ çe giură pre templu, giură pre elŭ și pre açelu çe locuesce tru nĕsŭ.

²² Și açelŭ çe giură pre çerŭ, s’giură pre thronŭlu a luĭ Dumneḑĕu, și pre açelŭ çe șéde pre nĕsŭ,

²³ Cavaĭ dĕ voĭ o Cărturarĭ și Fariseĭ ipocrițĭ, că ghismuițĭ minta, și mărarŭlu, și chimionulŭ, și alăsațĭ açéle çe suntu cama gréle a legilĭeĭ, giudecata m̄ila și credința. Aeste prindea s’le façețĭ și açéle s’nu le alăsațĭ.

²⁴ Conducĕtorĭ orghi, carĭ stricurațĭ taun̄lĭĭi, și o înglĭțițĭ camila.

²⁵ Cavaĭ de voĭ o Cărturarĭ și Fariseĭ ipocrițĭ, că curațĭ partea de afóră, a scafĕlĭeĭ, și a blidŭluĭ, și năuntru sŭntu împline de arăchirĭ, și de nedreptate.

²⁶ Fariseule orbŭ, cură cama năinte partea d’inauntru a scafĕlĭeĭ și a blidŭluĭ, tra s’hibă curată, și açea de afóră.

²⁷ Cavaĭ de voĭ o Cărturarĭ și Fariseĭ ipocrițĭ, că unzițĭ cu mormênțĭ asvestusițĭ carĭ de afóră s’vedŭ mușați, iară d’inăuntru sŭntu ’mplinĭ de óse de morțĭ, și de içe do necurățilĭe.

²⁸ Așî și voĭ pe din afóră ve spunețî a ómenĭlorŭ îndrepțĭ, ma d’înăuntru hițĭ ’mpin̄ĭ de ipocrisie și nelegiuire.

²⁹ Cavaĭ de voĭ o Carturarĭ și Fariseĭ, ipocrițĭ, că adărațĭ mormênțĭlĭi a profețĭlorŭ, și immoșițițĭ grópele a drepțilorŭ, Și ḑiçețĭ:

³⁰ s’eramŭ noĭ în ḑilele a părințilorŭ a noștrorŭ, nu vrea s’luămŭ parte cu açelĭ, la sângele a profețĭlorŭ.

³¹ In câtŭ voĭ singurĭ mărturisițĭ tră voĭ, că hițĭ hilĭi açelorŭ çe omorîră profețĭlĭi.

³² Decara și voĭ împlinițĭ mĕsura a părințilorŭ a voștrorŭ.

³³ Șerpi, Pulĭi de nepârtiçĭ, cumŭ va s’fugițĭ de giudecata gheeneĭ?

³⁴ Tr’açea écă eu petrecŭ la voĭ Profețĭ și sciuțĭ și cărturarĭ: și nescânțĭ din nĕșî, va s’lĭ vătămațĭ, și va s’lĭ cruçificațĭ; iară nescânțĭ va s’lĭ batețĭ cu sviciŭlu în sinagógele a vóstre, și va s’lĭ agonițĭ din çetate în çetate.

³⁵ Tra s’v̄ină asupra vóstră içe‐do sânge ’ndreptu, çe s’are versată preste locu, de la sângele a dreptuluĭ Abelŭ, până la sângele a luĭ Zaharia, hilĭlu alŭ Barahia, care îlŭ vătămatŭ nolgica de templu și de altarŭ.

³⁶ Dealihea vĕ ḑicŭ, că tute aeste va s’v̄ină preste aestă generațiune.

³⁷ Ierusalime, Ierusalime, care omorĭ profețĭlĭi și vatăm̄ĭ cu chetri pre petrecuțĭlĭi la tine; de câte orĭ vruĭ să țĭ adunŭ feciorĭlĭi, precumŭ gallina ’șĭ adună pulĭi sum aripĕle, și nu vrutŭ?

³⁸ Éca casa vóstra s’alasă deșértă.

³⁹ Că vĕ ḑicŭ: De aó înainte nu va s’me vedețĭ, până cându va s’ḑiçețĭ: Ghine cuvêntatu éste açelŭ çe v̄ine în numa Domnuluĭ.