Matheu 21 - Vangheilu al Matheu 1889

CAP. XXI.

¹ Și cându s’aprochiară de Ierusalimŭ, și vineră la Bithfaghi câtre muntele a masinelor; atunçea petrecu Iisusŭ doĭ discipulĭ și lĕ ḑise:

² Duçetĭ vĕ tru hóra care éste naparte de voĭ, și tru‐óră s’căftațĭ ună asină legată, și unŭ mânzu cu ea; deslegațĭ-le și aduçețĭ mĭ le.

³ Și s’fure că çineva vĕ ḑiçe çeva, s’lĭ ḑiçețĭ că a Domnuluĭ îlĭ lipsescu, și de ună‐óră va s’vĕ le petrécă.

⁴ Și aestă tută s’féçe tra să se împlinéscă açea çe éste ḑisă, prin profetŭlu care ḑiçe:

⁵ „Spunețĭ a hilĭlĭei a luĭ Sion“ Éca amirălŭ a tĕu vine la tine blăndu, și încalarŭ pre asină, și pre mânzu, hiĭlu açelĭeĭ de sum jugŭ;

⁶ Și s’duseră discipulĭi și féçeră cumŭ lĕ avea dimândată Iisusŭ;

⁷ Și aduseră asina și mânzulŭ,

⁸ și băgară stran̄iele de asupra lorŭ și seḑu elu pre nêse. Și partea açea cama mare din mulțime, ’șĭ așternurá stran̄ĭle în cale, și altă tălĭa lumăchĭ de arborĭ și le așternea în cale.

⁹ Și mulțimea care mergea ’nainte și açea ce v̄inia d’inapoĭ, striga și ḑîçea: Osana a hilĭluĭ a luĭ Davidŭ; ghine cuvéntatŭ açelŭ care v̄ine în numa Domnuluĭ; Osana în înalțimĭ.

¹⁰ Și cându ĭntră elŭ în Ierusalimŭ, s’cutremură tută çetatea, și ḑicea: care éste aestŭ?

¹¹ Și ghimta ḑiçea: Aestu éste Iisusŭ profetŭlu din Nazaretŭ a Galileilĭeĭ.

¹² Și întră Iisusŭ în templulŭ alŭ Dumneḑĕu, și scóse afóră pre tuțĭ açelĭ çe cumpĕra și vindea în templu și resturnă mésele a banchierĭlorŭ, și scamnele açelorŭ çe vindea porunghi.

¹³ Și lĕ ḑise: Éste scriată; „Casa mea va să s’clĭémă casă de rugăciune;“ și voĭ o féçetŭ „spilă de furĭ“.

¹⁴ Și viniră la elŭ orghi și sclĭopĭ în templu, și elŭ lĭ vindecă.

¹⁵ Iară Archieilĭi și cărturarĭlĭi, cându veḑură ciudiile çe féçe, și feciorĭlĭi çe striga în templu și ḑîçea: Osana a hilĭluĭ aluĭ Davidŭ,

¹⁶ s’năĭriră, Și lĭ ḑiseră: Avḑî çe ḑîcŭ aești? Iară Iisusŭ lĕ ḑiçe: Da, N’avețĭ cântată vêr‐nă óră, „Că din gura a națĭlorŭ, și açelorŭ çe sugŭ, țĭ aĭ faptă alăvdare?“.

¹⁷ Și lĭ alăsă și eși afóră din çetate la Bithania, și arĕmase acolo.

¹⁸ Iară diminéță cându s’turnă în çetate, îlŭ luă fómea.

¹⁹ Și cându veḑu unŭ hicŭ în cale, vine la nĕsŭ ma nu află çeva pre elŭ, de câtŭ mași frŭnḑĕ, și lĭ diçe: S’nu s’facă de tine póme în etă. Și tru‐óră s’uscă hicŭlu.

²⁰ Și cându veḑură discipulĭi s’ciudusiră și ḑiseră: Cumŭ se uscă hicŭlu de‐ună-óră?

²¹ Iară Iisusŭ respunse și lĕ ḑise: Dealihea vĕ ḑicŭ, s’fure c’ă aveţĭ credință și nu vĕ îndoiţi, nu mașĭ açea a hicŭluĭ va s’façețĭ, ma și aestuĭ munte fure că ’lĭ ḑiçețĭ: Scóla-te și arucă‐te tru amare, va să s’facă.

²² Și tute câte va s’căftățĭ în rugăciune cu credință, va s’luațĭ.

²³ Și cara v̄ine elŭ în templu, s’aprochiară de nĕsŭ, acolo iu elŭ înveța, Archiereĭlĭi și Aușĭlĭi a poporŭluĭ și ’lĭ ḑiseră: Cu çe putére façĭ aeste? și care ți o déde aestă putére?

²⁴ Iară Iisusŭ rĕspunse și lĕ ḑise: Va s’vĕ întrebŭ și eu unŭ graiu; și s’fure că m̄ĭ spunețĭ, și eu va s’vĕ ḑicŭ cu çe putére facŭ aeste.

²⁵ Botezarea luĭ Ioanŭ de iu era? din çerŭ ică de la ómenĭ? Iară elĭ s’minduia în mintea‐lĕ, ḑicêndaluĭ: Ma s’ḑiçemŭ, Din çerŭ, va nĕ ḑică, de çe de cară nu creḑutŭ în elŭ?

²⁶ Iară ma s’ḑiçemŭ De la ómen̄ĭ, nĕ e frică de ghimtă, că Ioanŭ tuțĭ l’au ca profetŭ.

²⁷ Și respunseră a luĭ Iisusŭ și ’lĭ ḑiseră: Nu scimŭ. Și elŭ lĕ ḑise: Niçĭ eu nu vĕ ḑicŭ a vóuĕ cu çe putére facŭ aeste.

²⁸ Ma çe vĕ se pare? Unŭ omŭ avea doi hilĭ; și vine la açelŭ d’întân̄iŭ și ’lĭ ḑise: Hilĭu, dute astăḑĭ de lucréḑă la avin̄ia mea.

²⁹ Iară elŭ respunse și ḑise: nu voiŭ; ma apoĭa s’tunusi, și s’duse.

³⁰ Și s’aprochie de alantŭ și lĭ ḑise tutŭ ași. Iară elŭ respunse și ḑise: eŭ m̄ergu Dómne și nu s duse.

³¹ Care de aeștĭ doĭ féçe vrérea tatăluĭ? Lĭ ḑiseră: Primŭlu. Și Iisusŭ lĕ ḑiçe a lorŭ: Dealihea vĕ ḑicŭ că vameșilĭi și curvele mergu cama năinte de voĭ tru amirărilĭea alŭ Dumneḑĕu.

³² Că vine la voĭ Ioanŭ în calea dreptățilĭeĭ, și nu lŭ creḑutŭ; ma vameșilĭi și curvele ’lŭ creḑură. Și voĭ cu tóte că ’lŭ veḑutŭ, nu vĕ tunusitŭ apoĭa și să lŭ credețĭ.

³³ Ascultațĭ altă parabolă: Era umŭ omŭ Domnŭ de casă, care ’șĭ plăntă ună av̄in̄ie și o îngărdi cu gardu, și săpă tru nĕsă cărute, și adră un turnŭ, și lŭ déde la lucrătorĭ, și s’duse departe.

³⁴ Și cându s’aprochie timpŭlŭ a pómelorŭ, petrecu servitorĭlĭi a luĭ la lucrătorĭ, s’lĭea pómele a lĭeĭ.

³⁵ Și lucrătorĭlĭi acățară, pre servitorĭlĭi a luĭ, și unŭlu lŭ bătură, altŭ lŭ vătămară, și altŭ lŭ agoniră cu chetrĭle.

³⁶ Iară petrecu alțĭ servitorĭ, cama mulțĭ de açelĭ d’întâniŭ, și lĕ féçeră și a lorŭ tutŭ ași.

³⁷ Apoĭa petrecu câtrĕ elĭ hilĭlŭ sĕu, ḑîcêndaluĭ, că va s’aibă anușine de hilĭlu ameŭ.

³⁸ Ma lucrătorĭlĭi cându veḑură hilĭlu, ḑiseră unŭ cu alantu: Aestu éste mostenitorŭlu; venițĭ s’lu vătămămŭ și s’lĭ luămŭ moștenirea.

³⁹ Și decara ’lu acățară, lŭ scóseră afóră de av̄in̄ie, și ’lŭ omorîră.

⁴⁰ Atunçea cându va s’vină Domnulŭ a avin̄ilĭeĭ, çe va s’lĕ facă açelor lucrătorĭ?

⁴¹ Elĭ lĭ ḑiseră: Rĕilĭi, rĕu va s’lĭ chéră; și av̄in̄ia va s’o da la alțĭ lucrătorĭ, cari va lĭ da pómele la timpurĭle a lorŭ.

⁴² Iisusŭ lĕ ḑiçe: vêr‐nă óră nu avețĭ cântată în scripturĭ! „Chétra açea çe nu o aflară bună masturĭlĭi, açea s’féçe capŭ de cohe? De la Domnulŭ s’féçe aestŭ lucru și éste ciudie tru oclĭilĭ a noștri“.

⁴³ Tr’açea vĕ ḑicŭ, că amirărilĭea alŭ Dumneḑeŭ, va s’vĕ se lĭa de la voĭ, și va să s’da a unuĭ poporŭ care va s’facă pómele a lĭeĭ.

⁴⁴ Și açelŭ çe va s’cadă pre aestă chétră, va să se frângă; și pe care‐çi‐do ea va s’cadă va s’lu stulcină.

⁴⁵ Și avḑîndaluĭ Archiereĭlĭi și Fariseĭlii parabolele a luĭ, cunoscură că tră elĭ ḑiçe.

⁴⁶ Șicăftară s’lŭ acață, ma lĕ fu frică de ghimtă că lŭ avea ca profetŭ.