Matheu 17 - Vangheilu al Matheu 1889

CAP. XVII.

¹ După șése ḑile Isusŭ lĭa cu elŭ pe Petru și Iacovŭ, și Ioanŭ fratele a luĭ, și’lĭ alină pre unŭ munte înaltŭ aparte.

² Și ’șĭ alĕxi fața înaintea lorŭ, și’lĭ luçi fața ca sórĕle, iară stran̄iele a luĭ ’lĭ se féçeră albe ca lumina.

³ Și écă lĕ se spuse a lorŭ Moisi și Ilia și s’sbura cu elŭ.

⁴ Și respunse Petru și ḑise a luĭ Isusŭ: Dómne, ghine éste s’himŭ noĭ aóçe; s’éste că vreĭ s’façemŭ açia treĭ tende, ună tră tine, una tră Moisi, și ună tră Ilia.

⁵ Cându elŭ nică sbura, écă unŭ nuorŭ lum̄inosŭ lĭ aumbrî; și écă ună bóçe din nuorŭ care ḑiçea: Aestu éste vrutŭlu a meu hilĭu, în care avuĭ bună vrére; pre nĕsŭ ascultațĭ.

⁶ Și cându avḑiră discipulĭi, căḑură pe față, și s’aspĕriară multŭ.

⁷ Și s’aprochie Iisusŭ, băgă mâna pre nĕșĭ și lĕ ḑise: Sculați‐vĕ și nu v’aspĕriațĭ.

⁸ Și sculândaluĭ oclĭi a lorŭ, nu veḑură niçi unŭ, afară de Iisusŭ singurŭ.

⁹ Și cându s’depunea elĭ de pe munte, lĕ dimândă Iisusŭ și lĕ ḑise: S’nu spunețĭ a vêr‐nuĭ çe avețĭ veḑută până cându hilĭlu a omŭluĭ, va s’înviéză din morțĭ.

¹⁰ Și discipulĭi a luĭ lŭ întrebară, și lĭ ḑiseră: tră çe decara ḑicŭ cărturarĭlĭi că Ilia prinde s’vină cama nainte?

¹¹ Iară Iisusŭ respunse și lĕ ḑise: Dealihea că Ilia va s’v̄ină cama nainte și va s’îndrégă tute.

¹² Ma eu vĕ ḑicŭ, că Ilia are vinită și nu lŭ cunosçură, ma féçeră cu nĕsŭ tute câte vrură. Ași și hilĭlu a omŭluĭ are s’pată de la nĕșĭ.

¹³ Atunçea acăchisiră discipulĭi că elŭ lĕ sbura tră Ioanŭ Botezătorŭlu.

¹⁴ Si cându elĭ viniră la mulțime, s’aprochie de nĕsŭ unŭ omŭ, și îngenuclĭe d’inaintea luĭ.

¹⁵ Și ’lĭ ḑiçe: Dómne m̄iluea pre hilĭlu a m̄eu că éste lunaticŭ, și pate rĕu; că de multe orĭ cade în focŭ, și de multe orĭ în apă.

¹⁶ Și îlŭ adușu la discipulĭi a tĕĭ, și nu putură s’lŭ vindecă.

¹⁷ Iară Iisusŭ respunse și ḑise: O generație fără credință și aspartă! până cându va s’hiu cu voĭ? Până cându va s’vĕ aravdŭ? Aduçețĭ m̄ĭ lŭ aó.

¹⁸ Și ’lŭ încâce Iisusŭ, și eși de tru nĕsu demonŭlu, și s’vindecă feçiorŭlu de tru açea óra.

¹⁹ Atunçea viniră discipulĭi la Iisusŭ a parte, și ’lĭ ḑisera: De çe noĭ nu putemŭ s’lu scótemŭ?

²⁰ Și Iisusŭ lĕ ḑise: De necredința vóstră; ca dealihea vĕ ḑicŭ: s’avurețĭ credință câtŭ unŭ grănuțŭ de sinape va s’ḑiçețĭ aestui munte: Mută‐te de aóçe acolo, și va să s’mută; și çeva nu va s’vĕ hibă preste putință.

²¹ Și aestu genŭ nu ése de câtu mașĭ cu rugăciune și agiunare.

²² Și cându se afla elĭ în Galilea, Iisusŭ lĕ ḑise: Hilĭlu a omŭluĭ are să s’preda în mân̄ĭle a ómen̄ĭlorŭ.

²³ Și va s’lŭ omóră, și a treia‐ḑi va s’înv̄iéză. Și vĕrtosŭ se invirinară.

²⁴ Și cându viniră în Capernaumŭ, agiunseră la Petru açelĭ çe aduna datŭlu de dóuĕ drahme, și lĭ ḑiseră: Invețătorŭlu â vostru nu plătésçe dóule drahme.

²⁵ Și elŭ ḑise: da! Și cându întră în casă, lŭ apucă ma năinte Iisusŭ, și ’lĭ ḑise: Cumŭ ți se pare Simonŭ? Amirăraḑĭlĭi a locŭluĭ de la care, lĭau datŭ ică tributŭ? De la hiliĭ a lorŭ, ică de la streinĭ.

²⁶ Și cându Petru ’lĭ grăi de la strĕin̄ĭ, Iisusŭ ’lĭ ḑise: Atunçea hilĭlĭi sŭntu liberĭ.

²⁷ Ma tra s’nu lĭ scandalisămŭ, dute la amare, arucă nă mréje, și primŭlu pescu çe va să se acață, scólă lŭ, desclĭde‐lĭ gura, și va s’afli unŭ statirŭ. Lĭa‐lŭ açelŭ și dălŭ a lorŭ tră mine și tră tine.