Matheu 15 - Vangheilu al Matheu 1889

CAP. XV.

¹ Atunçea viniră la Iisusŭ de la Ierusa’imŭ cărturarilĭi și Fariseilĭi, și ḑiseră:

² De‐çe discipulĭi a tĕi calcă tradițiunea aușĭlorŭ? Că nu ’sĭ spélă mânĭle cându măcă păne.

³ Ma elŭ respunse și lĕ ḑise: De çe și voĭ călcațĭ dimăndăciunea aluĭ Dumneḑĕŭ prin tradițiunea vóstră?

⁴ Că Dumneḑĕŭ dimândă și ḑise: Tin̄isea tată‐tĕu și muma ta și: „Açelŭ care sburasce arĕu tră tată‐sĕŭ, ică tră mumă‐sa s’chéră cu mórte“.

⁵ Ma voĭ ḑiçețĭ: Açelŭ çe va s’ḑică a tată‐sĕuĭ ică a mă‐săĭ, Dóră éste cu içe‐do çe va s’te agiuțĭ dĕ la mine, dure este; și póte s’nu tin̄iséscă tată‐sĕu ică mă‐sa.

⁶ Și avețĭ călcată dimăndăciunea luĭ Dumneḑĕŭ, prin tradițiunea vóstră.

⁷ Ipocrițĭ, ghine are profetisită tră voĭ Isaia, care ḑiçe:

⁸ Aestu poporŭ s’aprochie de mine cu gura, și cu buzele me tin̄isésce, ma inima lorŭ éste multu departe de mine.

⁹ Și cherută éste çe me tin̄isescu, învețândaluĭ învețăturĭ, care sŭntu dimăndaciunĭ omenesci.

¹⁰ Și clĭemă ghimta și lĕ ḑise: Ascultațĭ și acăchisițĭ:

¹¹ Nu pângănésce omulŭ açea çe întră în gură, ma açea çe ése din gură, açea pângănésce omŭlu.

¹² Atunçea s’aprochiară de elŭ discipulĭi a luĭ, și ’lĭ ḑiseră: Sciĭ că Fariseilĭi se scandalisiră, cându avḑiră aestu sborŭ?

¹³ Ma elŭ respunse și ḑise: Içe‐do plantă çe nu éste plăntată de çeresculŭ a meu Tată, va să se desrădăçinéḑă.

¹⁴ Alăsațĭ lĭ; elĭ suntŭ orghi conducĕtorĭ a orghilorŭ; și cându unŭ orbu conduçe altu orbŭ, amêndoĭ va s’cadă în grópă.

¹⁵ Iară Petru respunse și lĭ ḑise: Deslégă‐ne aestă parabolă.

¹⁶ Și Iisusŭ ḑise: Și voĭ nu acăchisițĭ!

¹⁷ Nu acăchisițĭ că içe‐do çe intră în gură, s’duçe în pântecă, și ése la eșitŭ?

¹⁸ Ma açéle çe esŭ din inimă, açéle pângănescu omŭlu.

¹⁹ Că din inimă esŭ urîte minduirĭ, vătămarĭ, adulterĭi, curvĭlĭ, furturĭ, mărturĭi minciunóse, blăstemurĭ.

²⁰ Aeste sŭntu carĭ pângănescu omŭlu; ma s’măcă cu măn̄ĭle nespelate, nu lu pângănésce omŭlu.

²¹ Și eși Iisusŭ de acolo și s’duse tru părțile a Tirŭluĭ și a Sidonŭluĭ.

²² Și écă ună mulĭére hananeană, eși de tru sinorĭle açéle și strigă ḑicêndu‐lĭ: Milué‐me, Dómne, hilĭlu alŭ Davidŭ; că hilĭea‐mea éste rĕŭ demonisată.

²³ Iară elŭ nu ’lĭ déde niçi unŭ sborŭ. Și s’aprochiară discipulĭi a luĭ și îlŭ ruga, ḑicêndŭ:

²⁴ Dă lĭ cale, că strigă după noĭ. Ma elŭ respunse și lĕ ḑise: Nu escu petrecutŭ

²⁵ de câtŭ mașĭ la oile cherdute a casălĭeĭ luĭ Israilŭ. Iară ea vine, se înclĭnă la elŭ și ḑise: Dómne agiută‐m̄ĭ.

²⁶ Ma elŭ respunse și ḑise: Nu e ghine să s’lĭă pânea a feciorĭlorŭ, și să s’arucă la cățĕlĭ.

²⁷ Iară ea ḑise: Ași e Dómne, ma și cățĕlĭi măcă de sĕrmele çe cadŭ de pre mésa a Domnilorŭ a lorŭ.

²⁸ Atunçea respunse Iisusŭ și ’lĭ ḑise: O mulĭére! mare éste credința ta; la s’țĭ se facă cumŭ vreĭ. Și s’vindecă hilĭea a lĭeĭ de tru açea óră.

²⁹ Și cara trecu d’acolo Iisusŭ, vine ningă amarea Galileilĭeĭ, și s’alină pe munte și ședea acolo.

³⁰ Și vine la elŭ ghimtă mare, și avea cu elĭ sclĭopĭ, orghĭ, surḑĭ, ologĭ și alțĭ mulțĭ, și lĭ aruncară la ciciórĭle a luĭ Iisusŭ, și îlĭ vindecă.

³¹ In câtŭ s’ciudusea ghimta cându vedea muțilĭi că sburâscu, ologilĭi sănătoșĭ, sclĭopĭ ca imnă, și că orghi vedŭ, și măriră Dumneḑeŭlu aluĭ Israil.

³² Iară Iisusŭ clĭemă pre discipulĭi a luĭ și lĕ ḑise: m̄ĭ e m̄ilă de aestă ghimtă, că écă sŭntu de treĭ ḑile çe ședu cu mine, și n’au çe s’măcă; și nu voiu s’lĭi sălăghiescu agiun̄ĭ, s’nupu çeva de s’curmă în cale.

³³ Și discipulĭi a luĭ ’lĭ ḑicŭ: De iu avemŭ noĭ açia în deșertŭ ahâte pânĭ, în cătŭ să săturamŭ ahâtă mulțime?

³⁴ Și Iîsusŭ lĕ ḑise: câte pânĭ avețĭ? Iară elĭ respunseră; șépte, și puțin̄ĭ pesci.

³⁵ Și dimândă a mulțimilĭeĭ să șédă în pade.

³⁶ Apoia luă açele șépte pânĭ, și pescilĭ, lĕ déde urăciune, le frâmse și și le déde a discipŭlĭlorŭ a luĭ, iară discipulĭi a mulțimelĭeĭ.

³⁷ Și mâncară tuțĭ și se săturară, și adunară de arĕmăsăturĭle de bucățĭ, șépte cănistre ’mpline.

³⁸ Iară açelĭ çe măcară era patru m̄ilĭ de bărbațĭ, afară de mulĭerĭ și de feciorĭ.

³⁹ Și decara sălăghi mulțimea întră în luntre, și m̄érse în sinorĭle a Magdalŭluĭ.