Matheu 14 - Vangheilu al Matheu 1889

CAP. XIV.

¹ Tru açe’ŭ timpŭ avḑi Erodŭ Tetrarhulŭ,

² fama luĭ Iisusŭ, și ḑise a servitorĭlorŭ: Aestu éste Ioanŭ Botezătorŭlu; elŭ se sculă din morțĭ, și de‐açea s’facŭ ciudĭi prin nĕsŭ.

³ Că Erodŭ acățândŭ pre Ioanŭ ’lŭ legă, și ’lŭ băgă tru înclĭsóre,

⁴ tră Erodiada mu ĭérea frate‐suĭ Filipŭ. Că Ioanŭ lĭ ḑiçea: nu țĭ éste lĭertatŭ s’o aĭ pre ia.

⁵ Și vrea s’lŭ móră, ma ’lĭ era frică de poporŭ, că lŭ avea ca unŭ profetŭ.

⁶ Iară cându Erodŭ sĕrbătoria ḑiua luĭ de nascere, hilĭea a Erodiadĕlĭeĭ giucă nolgica luĭ,

⁷ și ’lĭ plăcu a luĭ Erodŭ. Tr’açea déde sborŭ u cu giurămêntŭ ca s’lĭ da içe va s’caftă.

⁸ Iară nĕsă învĕțată de muma sa, ḑise: Dă‐m̄ĭ açia tru unŭ phiatŭ capŭlu a luĭ Ioanŭ Botezătorŭlu.

⁹ Și amirălu se învirină, ma de giuramêntele çe avea faptă, și de arŭșine câtrĕ açelĭ çe ședea cu elŭ, dimândă s’lĭ se da.

¹⁰ Și petrecu de lĭ tălĭară capulŭ a luĭ Ioanŭ tru înclĭsóre.

¹¹ Și îlĭ s’aduse capŭlu a luĭ tru phiatŭ și îlĭ se déde a fétĕlĭeĭ, și ’lŭ duse a mă‐saĭ.

¹² Și viniră discipulĭi a luĭ, și sculară trupulŭ, ’lŭ îmmormêntară, și decara viniră îlĭ déderă tru scire a luĭ Iisusŭ.

¹³ Și Iisusŭ cândŭ avḑi, s’depărtă de acolo cu ună luntre, singurŭ, la unŭ locŭ deșertŭ. Și de cara avḑî ghimta, s’duse de la çetățĭ după nĕsŭ pe pade.

¹⁴ Și cându eși Iisusŭ, veḑu mulțime mare și ’lĭ se féçe milă de elĭ, și vindecă lângețilĭi a lorŭ.

¹⁵ Iară cându întunecă, s’aprochiară de elŭ discipulĭi a luĭ, și ’lĭ ḑiseră: Deșertu éste locŭlu, și óra este trecută; sălăghia mulțimea s’ducă pre tru horĭ, să’șĭ acumpĕră mâncare.

¹⁶ Ma Iisusŭ lĕ ḑise: nu lĕ lipséce s’ducă; dațĭ‐lĕ voĭ s’măcă.

¹⁷ Ma elĭ ’lĭ ḑiseră: n’avemŭ aóçe afară de çinçi pân̄ĭ și doĭ pesci.

¹⁸ Și elŭ lĕ ḑise: Aduçetĭ‐m̄ĭ le açia.

¹⁹ Și dimândă, a mulțimilĭeĭ s’șédă, pre érbă, și luă açele çinçi pânĭ și doilĭi pesci, și înălțândaluĭ oclĭi câtrĕ çerŭ, lĕ déde urăciune, și frâmse pânile, și le déde a discipulĭlorŭ a luĭ, iară discipulĭi a mulțimilĭeĭ.

²⁰ Și mâncară tuțĭ și se săturară, și adunară armăsĕturĕle de bucățĭ dóuĕ‐sprĕ-ḑéçe cóșe ’mpline.

²¹ Și açelĭ çe mâncară era vĕr‐nă çinçi m̄ilĭ de bărbațĭ, afară de mulĭerĭ și feciorĭ.

²² Și tru‐óră agum̄usi Iisusŭ discipulĭi a luĭ să întră în luntre, și sa m̄érgă ’nainte naparte, până cându elŭ să să’ăghiască mulțimea.

²³ Și după çe sălăghi mulțimea, s’alină pre munte singurŭ, să se înclĭnă, și cându întunecă, era singurŭ acolo.

²⁴ Și tora luntrea s’afla nolgica de amare, Și bătută de valurĭ, că vîntulŭ era contra.

²⁵ Și tru a patra viglă a nóptelĭeĭ, s’duse câtrĕ nĕșĭ Iisusŭ imnândŭ peste amare.

²⁶ Și cându lŭ veḑură discipulĭi imnândaluĭ preste amare, s’cutremburară, și ḑiseră, că éste aumbră, și de frică strigară.

²⁷ Ma tru‐óră Iisusŭ lĕ grăi și lĕ ḑise: Avețĭ curagiu, eŭ escŭ; nŭ avețĭ frică.

²⁸ Iară Petru respunse și ’li ḑise: Dómne s’fure că esci tine dimândă m̄ĭ s’v̄inŭ și eu la tine preste apă.

²⁹ Și elŭ ḑise: Vino! Și Petru s’depuse de tru luntre, și îmnă pre apă ca s’v̄ină la Iisusŭ.

³⁰ Ma cându veḑu vintulŭ vĕrtosŭ, s’aspĕrie, și cându înçepu să se afundă strigă, și ḑise:

³¹ Dómne ascapă‐me. Și tru‐óra Iisusŭ tése mâna, ’lŭ acăță și lĭ ḑise:

³² Tine cu puțină credință! de çe te îndoișĭ?

³³ Și după çe întrară elĭ în luntre, stătu vintulŭ. Iară açelĭ de tru luntre viniră și se înclĭnară la elŭ și lĭ ḑiseră: Cu dealihea hilĭlu alŭ Dumneḑĕu esci.

³⁴ Și după ce străbătură, viniră tru locŭlu Ghenisaretŭ.

³⁵ Și cându lŭ cunoscură ómenĭlĭi de tru aestu locŭ, petrecură tru tute părțile de avĕrliga,

³⁶ și ’lĭ aduseră a luĭ pre tuțĭ lângețĭlĭi. Și lŭ ruga mași s’acață de pólele a stran̄ielorŭ a luĭ și câțĭ s’acățară de nêsŭ, s’vindecară