Matheu 13 - Vangheilu al Matheu 1889

CAP. XIII.

¹ In açea ḑiuă eși Iisusŭ din casă, și ședea ning’amare. Și se adunară la elŭ mulțime mare,

² în câtŭ elŭ întră în luntre să șédă; și tutŭ poporulŭ ședea la marginea ’marilĭeĭ.

³ Și lĕ sburî multe în parabole și lĕ ḑise:

⁴ Écă eși sĕmĕnătorŭlu să sémenă. Și cându semena, semênța, nisçânte căḑură ningă cale, și veniră pulĭi asburătorĭ, și le mâncară.

⁵ Alta căḑu tru locurĭ chetróse, iu nu era țéră multă, și de‐ună-oră arăsĕriră, că nu era afundŭ tru locŭ.

⁶ Și decara arĕsĕri sórele, se păliră, și ne avêndaluĭ rădăçină, s’uscară.

⁷ Iară altele căḑură tru schin̄ĭ și crescură schinĭlĭi, și le înecară.

⁸ Și alte căḑură tru locŭ bunŭ, și déderă póme ună, ună sută,

⁹ altă șéĭ‐ḑeçĭ, și alta treĭ‐ḑeçĭ, Açelŭ çe are ureclĭi tră avḑire s’avdă.

¹⁰ Și s’aprochiară de Iisusŭ discipulĭi a luĭ și ’lĭ ḑiseră: De çe lĕ sburĕscĭ cu parabole?

¹¹ Ma elŭ respunse și lĕ ḑise: că a vóuĕ vĕ éste dată ș’ cunóscețĭ misterĕle a amirărilĭeĭ a çerŭluĭ; iară açelorŭ nu lĕ éste dată.

¹² Că açeluĭ çe are va s’lĭ se da, și va s’ lĭ se adavgă; ma açelŭ çe nu are și açea çe are va s’lĭ se lĭa de la nĕsŭ.

¹³ De açea lĕ sburĕscŭ în parabole, că veḑêndŭ, nu vedŭ, și avḑîndŭ nŭ avdŭ, nici acăchisescŭ.

¹⁴ Și ași s’implinésce la elĭ profeția luĭ Isaia care ḑiçe: Cu avḑirea va s’ avḑîțĭ, și nu va s’acăchisițĭ, și cu oclĭlĭ va s’mutrițĭ și nu va s’ vedețĭ.

¹⁵ Că se îngrășe inima aestuĭ poporŭ și cu ureclĭile greŭ avḑiră, și ’șĭ ĭnclĭseră oclĭilĭ tra s’ nu védă ver‐nă oră cu oclĭilĭ, și cu ureclĭile s’nu avdă, și cu inima s’nu acăchiséscă, și s’tornă s’lĭ vindecŭ.

¹⁶ Iară fericițĭ sŭntu oclĭilĭ a voștri că vedŭ, și ureclĭile a vóstre că avdŭ.

¹⁷ Că dealihea vĕ ḑicŭ că mulțĭ profețĭ și drepțĭ avură dorŭ s’ védă câte vedețĭ voĭ, ma nu le veḑură; și s’ avdă câte avdîțĭ voĭ, ma nu le avḑiră.

¹⁸ Tr’ açea ascultațĭ parabola semĕnătorŭluĭ.

¹⁹ Care‐çi‐do omŭ çe avde grailu a amirărilĭeĭ și nu l’achicăsésce, vine urîtŭlu și arăchiésce semĕnătura di tru inima luĭ; aestă este açea çe e semĕnată ningă cale.

²⁰ Iară açea çe este semĕnată tru locurĭ chetróse, açelŭ éste care avde sborulŭ, și de ună‐óră ’lŭ lĭa cu bucurie;

²¹ Ma nu are rădăçină în elŭ, și éste tră puținŭ timpŭ; și çându s’façe strimtorare ică agonire tră sborŭlu, tru‐óră se scandalisésce.

²² Iară açea çe se sémĕnă pe tru schin̄ĭ, açelŭ este care avde sborŭlu, ma minduirĭle tră aestă, etă și minciunarea avuțiilĭeĭ, înécă sborŭlu, și s’façe fâră pomŭ.

²³ Iară açea semenată tru locŭlu bunŭ, aestŭ este açelŭ care avde sborŭlu, și ’lŭ acăchisésce; și da póme și façe ună, ună sută, altă șésĭ ḑeçĭ, și altă treĭ‐ḑeçĭ.

²⁴ Ună altă parabolă lĕ aduse înainte, și lĕ ḑise: Amirărilĭea çerŭluĭ unzésce cu unŭ omŭ,

²⁵ care semĕnă semĕnța bună tru agrulŭ a luĭ. Ma cându ómenĭlĭi dorm̄ia, s’duse neóspele a luĭ, și semĕnă chéniță pre tru grânŭ și fugi.

²⁶ Și cându crescu érba și déde pomŭ, atunçea s’veḑu chénița.

²⁷ Și s’duseră servitorĭlĭi la Domnulŭ a agruluĭ, și ’lĭ ḑiseră; Dómne, nu semĕnașĭ semênță bună tru agrulŭ a tĕu? d’iu eși decara chénița?

²⁸ Si elŭ lĕ ḑise: omŭ neóspe o are faptă aestă. Iară servitorĭlĭi ’lĭ ḑiseră: Vreĭ decara s’m̄érgemŭ, s’o alegemŭ?

²⁹ Ma elŭ lĕ ḑise: Nu! că, alegêndaluĭ chenița nu çeva de scótețĭ și grânŭlu cu ea.

³⁰ Alăsațĭ s’créscă deadunŭ amêndóuĕ până la seçerișŭ. Și tru timpulŭ a seçerișŭluĭ, va s’ḑicŭ a seçerătorĭlorŭ: Alégețĭ cama ’năinte chénița; și băgațĭ‐o mănuclĭe tr’ardere; și grânŭlu adunațĭ‐lu tru grănarŭlu a m̄eu.

³¹ Altă parabolă lĕ spuse elŭ, șĭ lĕ ḑise: Amirărilĭea çerŭluĭ, unzésce cu unŭ grănuțŭ de sinape,

³² care lŭ luă unŭ omŭ, și lŭ semĕnă tru agrulŭ a luĭ, care éste cama m̄icŭ de tute semênțele, ma cându crésce, este cama mare de tute verdețĭle, ș’ s’façe arbore, în câtŭ v̄inŭ pulĭi a çerŭluĭ și locuescŭ pre alumăçlĭe a luĭ.

³³ Și altă parabolă lĕ ḑise a lorŭ: Amirărilĭea çerŭluĭ unzésce cu aluatŭlu, care îlŭ luă mulĭérea și ’lŭ ascunse în treĭ mesurĭ de fărină, pănă cându s’aluză tutŭ.

³⁴ Aeste tute grăi Iisusŭ a poporuluĭ în parabole, și fără parabole nu lĕ sbura.

³⁵ Tra să s’împlinéscă açea çe s’ḑise prin profetŭlu care ḑiçe: Va s’m̄i desclĭidŭ gura în parabole, și va s’lĕ spunŭ açéle ascumte de la înçeputŭlu a lumelĭeĭ.

³⁶ Atunçea Iisusŭ alasă ghimta și vine acasă; și s’aprochiară discipulĭi a luĭ și ’lĭ ḑiseră:

³⁷ Deslégă‐ne parabola chénițĕlĭeĭ a agruluĭ. Iară elŭ respunse și lĕ ḑise: açelŭ çe semĕnă semênța bună, este hilĭlu a omŭluĭ.

³⁸ Și agrŭlu éste lumea; sĕmênța açea bună sŭntu hilĭi a amirărilĭeĭ, și chénița sŭntu hilĭi a rĕuluĭ. Iară neóspele care o semĕnă éste draculŭ.

³⁹ Și seçerișĭlu éste finirea etĕlĭeĭ.

⁴⁰ Iară seçerătorĭlĭi sŭntu anghelĭi. Că precumŭ s’alége chénița, și s’arde în focŭ, ași va s’hibă și la finirea aesteĭ ete.

⁴¹ Va s’petrécă hilĭlu a omuluĭ, anghelĭi a luĭ, și va s’alégă de tru amirărilĭea luĭ, tute

⁴² scandalele și açelĭ çe facŭ nelegiurea. Și va s’lĭ aruncă tru cirépŭlu de focŭ:

⁴³ acolo va s’hibă plângérea și scărcicarea dințilorŭ. Atunçea açelĭ drepțĭ va s’luçéscă ca sórĕle, tru amirărilĭea Tatăluĭ lorŭ. Açelŭ çe are ureclĭi tră avḑire s’avdă.

⁴⁴ Iară amirărilĭea çerŭluĭ unzésce cu ună vistére ascumtă tru agru, care cândŭ o află unŭ omŭ, o ascumse, și de bucuria ’lĭeĭ s’duçe, vinde tute câte are și acumperă agrulŭ açelŭ.

⁴⁵ Iară unzésce amirărilĭea çeruluĭ, cu unŭ omŭ comerciantŭ, care căfta mărgăritale bune.

⁴⁶ Și care, cândŭ află unŭ mărgăritarŭ scumpŭ, s’duse, vindu tute câte avea, și’lŭ acumperă.

⁴⁷ Iară Amirărilĭea çerŭluĭ unzésce cu ună mréje, care s’arucă tru amare, și adună de tute felurĭle:

⁴⁸ care după çe s’umplu, o scóseră la marginea de amare, și șeḑură și alépseră açéle bune, tru vase, și açéle réle, le arŭcară afóră.

⁴⁹ Ași va s’hibă la finirea etĕlĭeĭ;

⁵⁰ va s’ésă anghel’i și va s’despartă pre açelĭ rĕĭ din nolgica drepțilorŭ. Și va s’lĭ arucă tru furnulŭ de focŭ; acolo va s ’hibăplăngérea și scărcicarea dinți orŭ.

⁵¹ Ḑise a lorŭ Iisusŭ: Acăchisitŭ aeste tute? Ḑiseră a luĭ: Da, Dómne.

⁵² Și elŭ lĕ ḑise: De açea içi‐do cărturarŭ învețatŭ, tru amirărilĭea çerŭluĭ, unzésce cu unŭ domnŭ de casă, care scóte de tru v̄istérea luĭ lncrurĭ nale și veclĭi.

⁵³ Și după çe fini Iisusŭ aeste parabole, fugi d’acolo.

⁵⁴ Și cându vine în patria luĭ, ’lĭ ’nveța în sinagoga lorŭ, în câtŭ s’mira elĭ și ḑiçea: D’iu la aestu ahâtă mintimenilĭe, și ahâte ciudĭi?

⁵⁵ Nu éste elŭ hilĭlu a mastorŭluĭ? Nu s’clĭéma muma luĭ Maria, și frațĭlĭi a luĭ Iacovŭ, și Iosi, și Simon și Iuda?

⁵⁶ Și surorĭle a luĭ nu sŭntu tute la noĭ? D’iu decara aeste tóte la nĕsŭ?

⁵⁷ Și se scandalisa de elŭ. Ma Iisusŭ lĕ ḑise: Nu éste profetŭ fără tin̄ie, de câtŭ mașĭ în patria luĭ, și în casa luĭ.

⁵⁸ Și nu féçe acolo multe ciudĭi, de necredința lorŭ.