Matheu 12 - Vangheilu al Matheu 1889

CAP. XII.

¹ Tru açelŭ timpŭ, m̄érse Iisusŭ Săm bătă pe tru semĕnăturĭ; Iară discipulĭi a luĭ îlĭ luă fómea, și înçepură s’frécă schicurĭ și s’măcă.

² Ma Fariseilĭi cându veḑură ’lĭ ḑiseră: Éca discipulĭi a tĕĭ facŭ açea çe nu e lĭertată s’facă Sămbăta.

³ Iară elŭ lĕ ḑise: Nu avețĭ aléptă, çe are faptă Davidŭ cându îlŭ luă fómea și elŭ, și açelĭ çe era cu nĕsŭ?

⁴ Cumŭ întră în casa alŭ Dumneḑĕŭ și mâncă pân̄ĭle de propunere, carĭ nu era lĭertatŭ niçi a luĭ s’le năcă, niçi açelorŭ çe era cu nĕsŭ, ma mașĭ a prefțilorŭ.

⁵ Ică n’avețĭ aléptă în lege că Sămbătĕle prefțilĭ în bisérică o aspargŭ Sămbăta, și nu sŭntu stepsițĭ?

⁶ Ma eu vĕ ḑicŭ că aóçe éste ună cama mare de biserică.

⁷ Ma s’avéțĭ sciută çe éste: „Milă voiŭ eŭ și nu sacrificiu“ nu era s’condamnațĭ pre nestepsițĭlĭi.

⁸ Că hilĭlu a omŭluĭ éste Domnu și a Sămbătĕlĭeĭ.

⁹ Și cara porn̄i de acolo vine tru sinagóga lorŭ.

¹⁰ Și écă acolo era unŭ omŭ care avea mâna uscată; și lŭ întrebară ḑicêndŭ: di‐se éste lĭertatŭ s’vindecă Sămbăta, tra s’pótă s’lŭ află stepsitŭ.

¹¹ Ma elŭ lĕ ḑise: care va s’hibă din voĭ omŭlu açelŭ çe s’aibă ună óe, și, s’fure că ea ’lĭ cade Sămbăta tru grópă, nu va s’o acață și va s’o scótă?

¹² Ma cu câtŭ cama multŭ este unŭ omŭ de câtŭ nă óe? Care va s’ḑică, este lĭertatŭ Sămbătĕle s’facă omŭlu ghine.

¹³ Atunçea ḑise a omŭluĭ: Tinde‐țĭ mâna; și o tése; și îlĭ se féçe sănătósă ca alantă.

¹⁴ Iară Fariseilĭi decară eșiră afóră, ’șĭ féçeră sborŭ contra luĭ tra s’lu chéră.

¹⁵ Ma Iisusŭ cându duchi aeste, s’trapse de acolo și s’duse după nĕsŭ ghimtă multă, și lĭ vindecă pre tuțĭ.

¹⁶ Și lĕ dimândă a lorŭ s’nu lŭ spună. Tra să se împlinéscă

¹⁷ açea çe s’are ḑisă prin profetŭlu Isaia care ḑiçe:

¹⁸ Écă feciorŭlu a m̄eu pre care lŭ alepșiu; Vrutŭlu a m̄eŭ în care ghine vru sufletŭlu a m̄eu; eŭ va s’bagŭ duhŭlu a m̄eu peste nĕsŭ, și elŭ va s’declară giudecata la națiunĭ.

¹⁹ Elŭ nu va s’încace, niçi va să strigă, niçi va s’avdă çineva bóçea luĭ tru călĭurĭ.

²⁰ Călame plăsată nu va s’frângă, și mucŭ care afumegă, nu va s’astingă, până cându s’asvingă tru giudecată.

²¹ Și în numa luĭ va să spéră națiunile;

²² Atunçea ’lĭ s’aduse un demonisatŭ, orbŭ și mutŭ; și lŭ vindecă, în câtŭ orbulŭ și mutŭlu sbura și vedea.

²³ Și s’mira tuțĭ din poporŭ, și ḑiçea: Na‐că aestu éste hilĭlu alŭ Davidŭ?

²⁴ Ma Fariseilĭi avḑîndaluĭ ḑiseră: Aestu nu scóte demon̄ĭ, de câtŭ cu Veelzevulŭ capŭlu a demon̄ĭlorŭ.

²⁵ Iară Iisusŭ cândŭ cunoscu minduirĭle a lorŭ, lĕ ḑise: Içi‐do amirărilĭe care s’împarte contra lĭeĭ, arĕmâne pontă; și orĭ çe çetate ică casă care s’împarte contra lĭeĭ, nu va s’pótă să sta.

²⁶ Și s’fure‐că Satana, scóte pre Satana s’împărți contra luĭ; cumŭ decara va să sta amirărilĭea luĭ?

²⁷ Și s’fure‐că eu scotŭ demon̄ĭ cu Veelzevulŭ, feciorĭlĭi a voștri cu çe vâ s’lĭ scótă? Tr’açeá elĭ va s’hibă giudecătorĭlĭi a voștri.

²⁸ Ma s’fure că eu cu duhŭlu alŭ Dumneḑĕŭ scotŭ demonĭlĭi, va‐s’ḑică, amirărĭlĭea alŭ Dumneḑéŭ agiunse la voĭ.

²⁹ Ică cumŭ póte çinevâ s’întră în casa a vĕrtosŭluĭ, și s’lĭ arăchiéscă lucrurĭle, până s’nu légă cama năinte pre vĕrtosŭlu, și apoia s’lĭ despólĭe casa?

³⁰ Açelŭ çe nu éste cu mine, contra mea este; și açelŭ çe nu adună cu mine, respăndésce.

³¹ Tr’ aestă vĕ ḑicŭ: Içi‐do pĕcatŭ și blăstemŭ a ómen̄ĭlorŭ, va s’lĕ se lĭérta: ma blăstemarea contra Sântuluĭ Duhŭ, nu va s’lĕ se lĭérta.

³² Și care‐çido va s’ḑică unŭ sborŭ, contra hilĭluĭ a omŭluĭ va s’lĭ se lĭértă; Ma açelŭ çe sburasce contra Sântuluĭ Duhŭ, nu va s’lĭ se lĭértă, niçi tru eta aestă, niçi tru açea çe va s’v̄ină.

³³ Orĭ façețĭ pomŭlu bunŭ, și póma luĭ va s’hibă bună, orĭ façețĭ pomŭlu putredŭ, și póma luĭ putredă.

³⁴ Că din pómă se cunósce pomulu. Pulĭ de nepărtică! cumŭ putețĭ să sburîțĭ bune, cându voĭ hițĭ rĕĭ? Că de açea çe éste pre‐ma‐’nsusŭ a inimĭlĭeĭ, sburasce gura.

³⁵ Omŭlu açelŭ bunŭ scóte bunele, de tru buna v̄istére a inimĭlĭeĭ; iară omŭlu rĕu scóte arélele, de tru v̄istérea açea réua.

³⁶ Vĕ ḑicŭ decara că, și tră ici‐do sborŭ alĭuratŭ çe va să sburască omen̄ĭlĭi, va să ’șĭ da sborŭ tru ḑiua de giudecată.

³⁷ Că după sbórele a téle va s’eșĭ îndreptu, și după sbórele a téle, vă s’te condamnĭ.

³⁸ Atunçea respunseră nescânțĭ cărturarĭ și Eariseĭ, și ḑiseră: Invețătorule, vremŭ s’ vedemŭ unŭ semnŭ de la tine.

³⁹ Ma elŭ respunse și lĕ ḑise; generațiune réuă și curvă, caftă semnŭ; ma altu semnŭ nu va s’lĕ se da, de câtŭ semnulŭ a profetŭluĭ Iona.

⁴⁰ Că, precumŭ Iona fu treĭ ḑile și treĭ nopțĭ în pânteca chitŭluĭ, ași și hilĭlŭ a omuluĭ va s’ hibă treĭ ḑile și treĭ nopțĭ, tru inima locŭluĭ.

⁴¹ Omen̄ĭ Ninevițĭ va să scólă la giudecată cu aestă generație, și va s’o condamnă: că elĭ s’tunusiră de predicarea luĭ Iona. Și écă aóçe éste cama multŭ de câtu Iona.

⁴² Amirărón̄ia de la m̄ieḑă‐ḑiuă va să se scólă la giudecată cu aestă generație, și va s’o condamnă; că ea vine de tru mărginĭle a locŭluĭ, tra s’avdă mintimenilĭea luĭ Solomonŭ; și écă açia este cama multu de câtŭ Solomonŭ.

⁴³ Iară cându ése de tru omŭ duhŭlu necuratŭ, tréçe pe tru locurĭ fără de apă, căftândaluĭ rĕpasŭ și nŭ află.

⁴⁴ Atunçea ḑiçe; va s’ me tornu la casa mea, d’iu am eșită, și cându vine o află deșértă, meturată și mușețată.

⁴⁵ Atunçea s’ duçe și lĭa cu nĕsŭ alte șépte duhurĭ, cama réle de elŭ, și intrândaluĭ, locuescŭ acolo. Și açéle de pre urmă açeluĭ omŭ, s’ facŭ cama réle de açéle de ma năinte. Ași va s’lĭi hibă și aesteĭ réuă generațiune.

⁴⁶ Și pe cându nĕsŭ nincă sbura cu poporulŭ, écă muma și frațĭlĭi a luĭ stătea afóră, și lŭ căfta s’lĭ sburască.

⁴⁷ Și unŭ îlĭ ḑise: écă muma și frațilĭi a tĕĭ sta afóră, și caftă să sburască cu tine.

⁴⁸ Ma elŭ respunse și ḑise açeluĭ çe ’lĭ avea ḑisă: care éste muma mea, și carĭ sŭntu frațĭlĭi a meĭ?

⁴⁹ Și tése mâna câtrĕ discipulĭi a luĭ, și ḑise: écă muma mea și frațĭlĭi a m̄eĭ.

⁵⁰ Și açelŭ çe va s’ facă vrérea Tată m̄euĭ din çerŭ, açelŭ m̄ĭ éste frate, și soră, și mumă.