Matheu 10 - Vangheilu al Matheu 1889

CAP. X.

¹ Și clĭemă Iisusŭ pre açelĭ doi‐sprĕ‐ḑéçe disçipulĭ a luĭ și le déde putére asupra duhurĭlorŭ necurate, ca să le scótă, și s’vindecă içe‐do lăngóre și içe‐do neputére.

² Iară numele açelorŭ doi‐sprĕ‐ḑéçe Apostolĭ sŭntu aeste; Açelŭ d’ntân̄iu Simon care s’ḑiçe Petru, și Andreĭlu, frate sĕŭ; Iacovŭ alŭ Zevedeŭ, și Ioanŭ fratele a luĭ;

³ Filipŭ și Bartholomeŭ; Thoma și Matheŭ, vameșŭlu; Iacovŭ hilĭlu aluĭ Alfeŭ, și Leveŭ care s’clĭemă Thadeu.

⁴ Simon cananitŭlu, și Iuda Iscariotŭlu, care și, îlŭ predéde.

⁵ Aestĭ doi‐sprĕ‐ḑéçe lĭ petrecu Iisusŭ și lĕ dimândă și le ḑise: In calea Gintelorŭ s’nu vĕ duçețĭ, și în çetate de Samaritenĭ s’nu întrațĭ.

⁶ Ma cama multu s’vĕ duçețĭ câtre oĭle cherdute a casălĭeĭ luĭ Israil.

⁷ Și tru duçére predicațĭ și ḑiçețĭ; că s’a prochie amirărilĭea din çerŭ.

⁸ Vindecațĭ pre lăngețĭ, curațĭ pre leproșĭ, [înv̄iațĭ pre morțĭ] și scótețĭ pre demon̄ĭ; dóră luatŭ, dóră s’dațĭ.

⁹ S’nu luațĭ malamă, niçi asime, niçi aramă, în brânele a vóstre.

¹⁰ Niçi trastu în cale, niçi dóuĕ stranie, niçi încălțăminte, niçi ciomĕgu, că lucrătorŭlu este axiu tră hrana luĭ.

¹¹ Și tru içe‐do çetate ică hóra întrațĭ întrebațĭ care éste acolo axiu; și arĕmânețĭ acolo, până cându să eșițĭ.

¹² Și cându întrațĭ în casă salutațĭ‐o.

¹³ Și s’fure casa axiă, la s’v̄ină pacea vóstră pre nĕsă; ma s’fure că nu éste axiă, pacea vóstra să s’tórnă la voĭ.

¹⁴ Și s’ éste că çine‐va nu vĕ ascéptă, niçi ascultă sbórele a vóstre, la eșire din casă, ică din açea çetate, scuturațĭ pulberea de pe ciciórĭle a vostre.

¹⁵ Dealihea vĕ ḑicŭ, cama lișóră va s’hibă pedépsa în loculŭ a Sodomeĭ și a Gomoreĭ în ḑiua giudecățiĭ, de câtŭ în açea çetate.

¹⁶ Écă eu vĕ petrecŭ ca oĭ nolgica de luchĭ: Tr’açea s’hițĭ mintimen̄ĭ că nepărtiçĕle, și blânḑĭ ca porunghilĭ.

¹⁷ Aferițĭ vĕ de ómen̄ĭlĭi, că va s’vĕ preda la tribunale, și va s’vĕ bată çu svicile în sinagógele lorŭ.

¹⁸ Și va s’ hițĭ adușĭ tră mine înainte de Domnĭ și de amirăraḑĭ, tra mărturia dinaintea lorŭ, și a gintelorŭ.

¹⁹ Și cândŭ va s’vĕ preda, nu vĕ minduițĭ cum și çe va să sburîțĭ; că tru açea óra va s’ vĕ se da a vóuĕ çe, avețĭ să sburîțĭ.

²⁰ Că nu hițĭ voĭ carĭ sburîțĭ, ma duhŭlu a Tatăluĭ a vostru, care sburasce în voĭ.

²¹ Și frate pe frate va s’ da la mórte, și tată pre hilĭu, și fecĭorĭlĭi va să scólă contra părințilorŭ, și va s’lĭ vatămă.

²² Și va să hițĭ urîțĭ de tuțĭ tră numa mea; açelŭ çe va s’aravdă până la finitŭ, açelŭ va s’ ascapă.

²³ Cându v’ agonescŭ de tr’ună çetate, fugițĭ la alantă, că dealihea vê ḑicŭ, nu va s’finițĭ çetățĭle luĭ Israil până cându s’ v̄ină hilĭlu a omŭluĭ.

²⁴ Nu éste discipulŭ cama mare de învețătorŭlu a luĭ, niçi servitorŭ cama mare de domnŭ‐seu.

²⁵ Dure ’lĭ éste a discipulŭluĭ să s’ facă ca învețătorŭlu a luĭ, și a servitorŭluĭ ca domnŭ‐sĕu. Fure că domnulŭ a casălĭeĭ ’lŭ clĭemară Veelzevulŭ,

²⁶ câtŭ cama multŭ pre açelĭ din casa luĭ? Tr’ açea s’nu vĕ hibă frică de elĭ; că nu éste çeva acoperitŭ care s’ nu descóperă, niçi ascunta care s’nu s’facă cunoscutŭ.

²⁷ Açea çe vĕ ḑicŭ eŭ la întunérecŭ, spunețĭ‐o la lum̄ină; și açea çe avḑițĭ la uréclĭe, predicațĭ‐o de pre case.

²⁸ Și s’nu vĕ aspĕriațĭ de açelĭ çe vatămă trupŭlu, ma sufletŭlu nu potŭ s’lu omóră. S’vĕ hibă frică cama multŭ, de açelŭ çe póte s’ chéră în gheenă și trupŭlu și sufletŭlu.

²⁹ Nu se vindŭ doĭ carabeĭ tră unŭ aspru, și niçi unŭ de nĕși nu cade peste locŭ fără vrérea a Părinteluĭ a vostru?

³⁰ Ma a vóuĕ și perĭlĭi din capŭ vĕ sŭntu numerațĭ.

³¹ Di tr’ açea nŭ avețĭ frică; că voĭ hițĭ cu multu cama scumpĭ de câtŭ mulțĭ carabeĭ.

³² Și ași, açelŭ çe va s’me spună pre mine în fața ómen̄ĭlorŭ, va s’lŭ spunŭ și eu în fața a Tatăluĭ a meŭ, care este în çerŭ.

³³ Și açelŭ çe va să s’lépădă de mine în fața ómen̄ĭlorŭ, va s’me lépedŭ și eu de elŭ în fața a Tatăluĭ a meŭ din çerŭ.

³⁴ S’nu vĕ se pară că am venită s’bagŭ pace peste locŭ; n’am venită s’bagŭ pace ma cuțitŭ.

³⁵ Că am venită s’ despartŭ omŭlu contra tatăluĭ‐sĕu, și hilĭea contra mă‐saĭ, și nora contra sócră‐sai.

³⁶ Și neóspețĭ va s’ hibă a omŭluĭ açelĭ din casa luĭ.

³⁷ Care ’șĭ va tată‐sĕu, ică mumă‐sa, cama multu de cătŭ mine, nu este axiu de mine; și care ’și va hilĭlŭ ică hilĭea cama multŭ de mine, nu este axiu de mine.

³⁸ Și açelŭ çe nu lĭa cruçea luĭ și nu v̄ine după mine, nu este axiu de mine.

³⁹ Açelŭ çe ’șĭ află bana va s’o chéră, și açelŭ çe ’șĭ o chére tră mine va s’o află.

⁴⁰ Açelŭ çe ascéptă voĭ pre mine ascéptă și açelŭ çe ascéptă pre mine, ascéptă pre açelŭ çe mĕ are petrecută.

⁴¹ Açelŭ çe ascéptă profetu tru numă de profetŭ, va ’șĭ lĭa plata de profetŭ; și açelŭ çe așcéptă unŭ îndreptu tru numă de îndreptŭ, va ’șĭ lĭa plata de îndreptu.

⁴² Și açelŭ çe va s’da ună scafă de apă aréçe la unŭlŭ de aești m̄ici în numă de discipulŭ, dealĭhea vĕ ḑicŭ că nu va ’șĭ chérdă plata luĭ.