Proverbe 15:13 - Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ O inimă veselă înseninează fața, dar, când inima este tristă, duhul este mâhnit.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹³ O inimă veselă înseninează fața, dar, prin îndurerarea inimii, duhul este zdrobit.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ O inimă veselă înseninează fața; dar prin întristarea inimii, spiritul (omului) este foarte rău afectat.

Biblia în versuri 2014

¹³ Inima veselă lucrează Și fața o înseninează; Când inima s-a întristat, Și duhul e îngândurat.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ O inimă veselă îmbunează fețele, dar în chinul inimii, duhul este frânt.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Inima voioasă înveselește fața, dar prin întristarea inimii se frânge duhul.

Proverbe 15:13 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Neemia 2:2

Împăratul mi-a zis: „Pentru ce ai fața tristă? Totuși nu ești bolnav; nu poate fi decât o întristare a inimii.” Atunci m-a apucat o mare frică

Proverbe 12:25

Neliniștea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveselește.

Proverbe 14:30

O inimă liniștită este viața trupului, dar pizma este putrezirea oaselor.

Proverbe 15:15

Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat.

Proverbe 17:22

O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.

Proverbe 18:14

Duhul omului îl sprijină la boală. Dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?

Ioan 14:1

Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine.

2 Corinteni 1:12

Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, și mai ales față de voi, cu o sfințenie și curăție de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înțelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.

2 Corinteni 2:7

așa că acum este mai bine să-l iertați și să-l mângâiați, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire.

2 Corinteni 7:10

În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mântuire și de care cineva nu se căiește niciodată, pe când întristarea lumii aduce moartea.