Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Plângerile 1:17 - Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Sionul întinde mâinile rugător, și nimeni nu-l mângâie. Domnul a trimis împotriva lui Iacov, de jur împrejur, vrăjmași; Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

17 Sionul își întinde mâinile rugător, dar nu este nimeni să-l mângâie. Domnul a dat o poruncă cu referire la Iacov ca vecinii lui să-i fie dușmani; Ierusalimul a ajuns o necurăție în mijlocul lor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Sionul își întinde mâinile după ajutor, dar nu există nimeni care să îl consoleze. Iahve a poruncit pentru Iacov ca vecinii lui să îi fie dușmani; iar Ierusalimul a ajuns ca ceva murdar printre ei.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în versuri 2014

17 Sionu-ntinde, rugător, Ale lui brațe, tuturor, Însă nu este nimenea Care să-l poată mângâia. Iacov este înconjurat, Căci Domnul l-a împresurat, Acum, cu toți acei pe care, Vrăjmași ai săi, Iacov îi are. Ierusalimul e găsit Doar bun pentru batjocorit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 pe Sión își întinde mâinile, dar nu este cine să-l mângâie. Domnul a poruncit cu privire la Iacób ca opresori să fie de jur împrejur și Ierusalímul a devenit pentru ei o impuritate.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Sionul își întinde mâinile și nu este cine să‐l mângâie. Domnul a poruncit despre Iacov ca cei ce sunt împrejurul lui să fie vrăjmașii lui: Ierusalimul este între ei ca un lucru necurat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Plângerile 1:17
29 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Solomon s-a așezat înaintea altarului Domnului, în fața întregii adunări a lui Israel. Și-a întins mâinile spre cer


dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni și cereri și fiecare își va cunoaște mustrarea cugetului lui și va întinde mâinile spre casa aceasta,


În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit cu toată oștirea lui împotriva Ierusalimului; a tăbărât înaintea lui și a ridicat întărituri de jur împrejur.


M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; și iată că cei apăsați varsă lacrimi și nu este nimeni să-i mângâie! Ei sunt pradă silniciei asupritorilor lor și n-are cine să-i mângâie!


Când vă întindeți mâinile, Îmi întorc ochii de la voi și, oricât de mult v-ați ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!


„Nenorocito, bătuto de furtună și nemângâiato! Iată, îți voi împodobi pietrele scumpe cu antimoniu și-ți voi da temelii de safir.


A ajuns oare moștenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriță, în jurul căreia se strâng păsările de pradă? Duceți-vă și strângeți toate fiarele câmpului și aduceți-le ca s-o mănânce!


Căci cine să aibă milă de tine, Ierusalime, cine să te plângă? Cine să meargă să te întrebe de sănătate?


Și mari, și mici, toți vor muri în țara aceasta și nu vor fi îngropați: nimeni nu-i va plânge, nimeni nu-și va face tăieturi din pricina lor și nu se va rade pentru ei.


Iată, voi da poruncă’, zice Domnul, ‘și-i voi aduce înapoi împotriva cetății acesteia; o vor bate, o vor lua și o vor arde cu foc. Și voi preface cetățile lui Iuda într-un pustiu fără locuitori.’”


Căci Eu aud niște țipete ca ale unei femei în chinurile nașterii, țipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină și întinde mâinile zicând: ‘Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigașilor!’


La ea vin păstorii cu turmele lor, își întind corturile în jurul ei și își paște fiecare partea lui.”


Aș vrea să-mi alin durerea, dar mă doare inima în mine.


De aceea plâng, îmi varsă lacrimi ochii, căci S-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să mă mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viața; fiii mei sunt zdrobiți, căci vrăjmașul a biruit.”


Mi-am chemat prietenii, dar m-au înșelat, preoții și bătrânii mei au murit în cetate, căutând hrană ca să-și țină viața.


Plânge amarnic noaptea și-i curg lacrimi pe obraji. Niciunul din toți cei ce o iubeau n-o mângâie; toți prietenii ei au părăsit-o și i s-au făcut vrăjmași.


M-au auzit suspinând, dar nimeni nu m-a mângâiat. Toți vrăjmașii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o, dar vei aduce, vei vesti ziua când și ei vor fi ca mine.


Greu a păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scârbă. Toți cei ce-l prețuiau îl disprețuiesc acum, văzându-i goliciunea, și el însuși se întoarce în altă parte și oftează.


Necurăția stătea lipită pe poala hainei lui și nu se gândea la sfârșitul său. A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mângâie. „Vezi-mi ticăloșia, Doamne, căci iată ce semeț este vrăjmașul!”


„Depărtați-vă, necuraților”, li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeți de noi!” Când fugeau pribegind încoace și încolo printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!”


„Fiul omului, cei din casa lui Israel, când locuiau în țara lor, au spurcat-o prin purtarea lor și prin faptele lor; așa că purtarea lor a fost înaintea Mea ca spurcăciunea unei femei în timpul necurăției ei.


Israel este nimicit! Acum ei au ajuns printre neamuri ca un vas fără preț.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ