Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 47:8 - Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Ascultă însă acum, tu, cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă și zici în inima ta: ‘Eu, și numai eu, nu voi fi niciodată văduvă și nu voi fi niciodată lipsită de copii!’

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

8 Acum, deci, ascultă aceasta, tu, iubitoare de plăceri, tu, care locuiești în siguranță, care zici în inima ta: «Eu sunt și nu este alta în afară de mine! Nu voi fi văduvă și nu voi ști cum este să-ți pierzi copiii!».

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Dar acum ascultă, tu care ești iubitoare de plăceri și care locuiești într-un climat de pace, gândindu-te: ‘Eu sunt; și nu este alta în afară de mine! Nu voi fi văduvă și nu voi ști cum este să îți pierzi copiii!’

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în versuri 2014

8 Ascultă dar, tu ce-a-nvățată, Plăcerilor a fi dedată, Cea care, fără griji, ședeai Și-n a ta inimă ziceai: „Doar eu, nicicând, prea bine știu Că văduvă nu am să fiu, Iar de copii, nici o clipită, Eu nu am ca să fiu lipsită!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Acum, ascultă acestea, tu, cea dedată plăcerilor, care ședeai în siguranță și spuneai în inima ta: «Eu sunt și nu este nimeni alta; nu voi rămâne văduvă și nu voi cunoaște sterilitatea!».

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Acum dar ascultă aceasta, tu cea dedată plăcerilor, care locuiești fără grijă, care zici în inima ta: Eu sunt și nu este alta afară de mine. Nu voi ședea văduvă și nu voi cunoaște pierderea de copii.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 47:8
36 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.’


Îngroziți-vă, voi, cele fără grijă! Tremurați, nepăsătoarelor! Dezbrăcați-vă, dezgoliți-vă și încingeți-vă coapsele cu haine de jale!


Femei fără grijă, sculați-vă și ascultați glasul meu! Fiice nepăsătoare, luați aminte la cuvântul meu!


Căci așa vorbește Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut și l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: „Eu sunt Domnul, și nu este altul!


Eu sunt Domnul, și nu mai este altul; afară de Mine, nu este Dumnezeu. Eu te-am încins înainte ca tu să Mă cunoști,


ca să se știe, de la răsăritul soarelui până la apusul soarelui, că, afară de Mine, nu este Dumnezeu: Eu sunt Domnul, și nu este altul.


Căci te încredeai în răutatea ta și ziceai: ‘Nimeni nu mă vede!’ Înțelepciunea și știința ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: ‘Eu și numai eu.’


Sculați-vă, suiți-vă împotriva unui neam liniștit, care locuiește fără teamă”, zice Domnul; „n-are nici porți, nici zăvoare și locuiește singur.


„Căci voi v-ați bucurat și v-ați veselit când Mi-ați jefuit moștenirea Mea! Da, săreați ca o juncană în iarbă, nechezați ca niște armăsari focoși!


Chiar dacă Babilonul s-ar înălța până la ceruri, chiar dacă ar face cu neputință de ajuns cetățuile lui cele înalte, tot voi trimite pe pustiitori împotriva lui”, zice Domnul…


Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belșug și într-o liniște nepăsătoare, ea și fiicele ei, și nu sprijinea mâna celui nenorocit și celui lipsit.


„Fiul omului, spune voievodului Tirului: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Pentru că ți s-a îngâmfat inima și ai zis: ‹Eu sunt Dumnezeu și șed pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu, în mijlocul mărilor›, măcar că nu ești decât om și nu ești Dumnezeu, măcar că îți dai ifose ca și când ai fi Dumnezeu.


În ziua aceea, niște soli se vor duce din partea mea cu corăbiile să tulbure Etiopia în liniștea ei și-i va apuca spaimă mare în ziua Egiptului, căci iată că lucrurile acestea se întâmplă!»


Împăratul va face ce va voi; se va înălța, se va slăvi mai presus de toți dumnezeii și va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor și va propăși până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini.


ești tu, împărate, care ai ajuns mare și puternic, a cărui mărime a crescut și s-a înălțat până la ceruri și a cărui stăpânire se întinde până la marginile pământului.


De aceea, împărate, placă-ți sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale și trăiește în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale și ai milă de cei nenorociți, și poate că ți se va prelungi fericirea!’


împăratul a luat cuvântul și a zis: ‘Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu, ca loc de ședere împărătească, prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele?’


Eu, Nebucadnețar, trăiam liniștit în casa mea și fericit în palatul meu.


Ci te-ai înălțat împotriva Domnului cerurilor; vasele din Casa Lui au fost aduse înaintea ta și ați băut vin cu ele, tu și mai-marii tăi, nevestele și țiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn și de piatră, care nici nu văd, nici n-aud și nici nu pricep nimic, și n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia se află suflarea ta și toate căile tale!


Dar, chiar în noaptea aceea, Belșațar, împăratul haldeenilor, a fost omorât.


Căci vor fi ca niște mănunchiuri de spini încâlciți și, tocmai când vor fi beți de vinul lor, vor fi mistuiți de foc, ca o miriște de tot uscată.


Din pricina multelor curvii ale curvei pline de farmec, fermecătoare iscusită, care vindea neamurile prin curviile ei și popoarele prin vrăjitoriile ei,


El este grozav și înfricoșat; numai din el însuși îi ies dreptul și mărirea lui.


Iată dar cetatea aceea veselă, care stătea plină de încredere și zicea în inima ei: „Eu și niciuna afară de mine!” Vai! Cum s-a prefăcut în pustiu și în culcuș de fiare! Toți cei ce trec pe lângă ea fluieră și arată cu mâna!


potrivnicul care se înalță mai presus de tot ce se numește „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.


Au ridicat dar ce făcuse Mica și au luat pe preotul care era în slujba lui și s-au năpustit asupra Laisului, asupra unui popor liniștit și în pace; l-au trecut prin ascuțișul sabiei și au ars cetatea.


Cei cinci oameni au plecat și au ajuns în Lais. Au văzut poporul de acolo trăind la adăpost, în felul sidoniților, liniștit și fără grijă; în țară nu era nimeni care să le facă cel mai mic neajuns stăpânind peste ei; erau departe de sidoniți și n-aveau nicio legătură cu alți oameni.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ