Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 22:4 - Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 De aceea zic: „Întoarceți-vă privirile de la mine, lăsați-mă să plâng cu amar; nu stăruiți să mă mângâiați pentru nenorocirea fiicei poporului meu!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

4 De aceea am zis: „Întoarceți-vă privirile de la mine! Lăsați-mă să vărs lacrimi amare! Nu vă grăbiți să mă mângâiați pentru distrugerea fiicei poporului meu“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Astfel, am zis: «Întoarceți-vă privirile de la mine! Lăsați-mă să vărs lacrimi amare! Nu încercați să mă consolați pentru distrugerea poporului meu!»

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în versuri 2014

4 De-aceea zic: „Nu vă uitați La mine, ci să mă lăsați Să plâng amar. Nu stăruiți Mângâietori ai mei să fiți, Pentru necazul cel pe care Sărmanul meu popor îl are!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 De aceea am zis: «Întoarceți-vă privirea de la mine, lăsați-mă să plâng cu amar; nu vă pripiți să mă mângâiați pentru ruina fiicei poporului meu!».

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 De aceea am zis: Priviți încolo de la mine, să plâng cu amar. Nu vă grăbiți să mă mângâiați pentru pierderea fiicei poporului meu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 22:4
20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Mardoheu, aflând tot ce se petrecea, și-a sfâșiat hainele, s-a îmbrăcat cu un sac și s-a presărat cu cenușă. Apoi s-a dus în mijlocul cetății, scoțând cu putere strigăte amare,


În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mâinile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nicio mângâiere.


Pe ulițe sunt încinși cu saci, pe acoperișuri și în piețe totul geme și se topește plângând.


Iată, vitejii strigă afară, solii păcii plâng cu amar.


Iar dacă nu vreți să ascultați, voi plânge în ascuns pentru mândria voastră; mi se vor topi ochii în lacrimi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie.


Așa vorbește Domnul: „Un țipăt se aude la Rama, plângeri și lacrimi amare: Rahela își plânge copiii și nu vrea să se mângâie pentru copiii ei, căci nu mai sunt!”


Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiței și strigătul de război.


Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac și tăvălește-te în cenușă, jelește-te ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pe neașteptate vine pustiitorul peste noi.


Aș vrea să-mi alin durerea, dar mă doare inima în mine.


O, de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aș plânge zi și noapte pe morții fiicei poporului meu!


Să se grăbească să facă o cântare de jale asupra noastră, ca să ne curgă lacrimile din ochi și să curgă apa din pleoapele noastre!


Mi s-au stors ochii de lacrimi, îmi fierb măruntaiele, mi se varsă ficatul pe pământ din pricina prăpădului fiicei poporului meu, din pricina copiilor și pruncilor de țâță leșinați pe ulițele cetății.


A dat-o la lustruit ca s-o apuce cu mâna; este ascuțită sabia și lustruită ca să înarmeze mâna celui ce măcelărește.’


Își vor rade capul din pricina ta și se vor îmbrăca în saci, te vor plânge cu sufletul amărât și cu mâhnire mare.


De aceea plâng, mă bocesc, umblu desculț și gol, strig ca șacalul și gem ca struțul.


„Un țipăt s-a auzit în Rama, plângere și bocet mult: Rahela își jelea copiii și nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.”


Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a ieșit afară și a plâns cu amar.


după cum ni le-au încredințat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început și au ajuns slujitori ai Cuvântului,


Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ