Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 15:5 - Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Îmi plânge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Țoar, până la Eglat-Șelișia, căci suie, plângând, suișul Luhitului și scot țipete de durere pe drumul Horonaimului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

5 Îmi plânge inima pentru Moab! Fugarii lui ajung până la Țoar și până la Eglat-Șelișia. Căci ei urcă culmea Luhitului plângând; într-adevăr, ei scot un strigăt sfâșietor pe drumul Horonaimului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Îmi plânge inima pentru Moab! Fugarii lui ajung până la Țoar și până la Eglat-Șelișia. Plângând, ei urcă pe culmea Luhitului. Își jelesc distrugerea pe drumul Horonaimului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în versuri 2014

5 Pentru Moab, plânge acum Inima mea, când văd, pe drum, Ai săi fugari înspăimântați, Către Țoar fugind speriați Și spre Eglat-Șelișia. Lacrimi amare sunt în ea, Căci îi zăresc cum merg plângând, Dealul Luhitului urcând, Țipând în lungul drumului, Cel al Horonaimului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Inima mea strigă pentru Moáb; fugarii lui [aleargă] până la Țoár, până la Eglát-Șelișía, căci urcă plângând urcușul Luhít, întrucât pe drumul spre Horonáim înalță strigătul de nimicire.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Inima mea jelește pentru Moab; mai marii lor fug până la Țoar, până la Eglat‐Șelișia: căci la suișul Luhitului se suie plângând, căci în calea Horonaimului înalță strigare de nimicire.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 15:5
23 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Lot și-a ridicat ochii și a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma și Gomora, până la Țoar, era ca o grădină a Domnului, ca țara Egiptului.


s-a întâmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, cu Birșa, împăratul Gomorei, cu Șineab, împăratul Admei, cu Șemeeber, împăratul Țeboimului, și cu împăratul Belei, sau Țoarului.


Grăbește-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” Pentru aceea s-a pus cetății aceleia numele Țoar.


Tot ținutul plângea și scotea țipete mari la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi și el pârâul Chedron și tot poporul a apucat pe drumul care duce în pustie.


David a suit Dealul Măslinilor. Suia plângând și cu capul acoperit și mergea cu picioarele goale, și toți cei ce erau cu el și-au acoperit și ei capul și suiau plângând.


Iar acum Domnul vorbește și zice: „În trei ani, ca anii unui simbriaș, slava Moabului va fi disprețuită, împreună cu toată această mare mulțime, și ce va rămâne va fi puțin lucru, aproape nimic.”


Căci este o zi de necaz, de zdrobire și de învălmășeală, trimisă de Domnul Dumnezeul oștirilor în valea vedeniilor. Se dărâmă zidurile și răsună țipete de durere spre munte.


Picioarele lor aleargă spre rău și se grăbesc să verse sânge nevinovat; gândurile lor sunt gânduri nelegiuite, prăpădul și nimicirea sunt pe drumul lor.


Iar dacă nu vreți să ascultați, voi plânge în ascuns pentru mândria voastră; mi se vor topi ochii în lacrimi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie.


Și eu, ca să Te ascult, n-am vrut să nu fiu păstor, nici n-am dorit ziua nenorocirii, știi, și ce a ieșit din buzele mele este descoperit înaintea Ta.


Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiței și strigătul de război.


Se vestește dărâmare peste dărâmare, căci toată țara este pustiită; colibele îmi sunt pustiite deodată și corturile, într-o clipă!


Se aud strigăte din Horonaim; prăpăd și nimicire!


Căci într-un plâns necurmat suie suișul Luhitului și se aud strigăte de durere la coborâșul Horonaimului din pricina nimicirii!


De strigătul luării Babilonului se cutremură pământul și se aude un strigăt de durere printre neamuri.”


Munții vreau să-i plâng și să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite vreau să fac o jelanie, căci sunt arse de tot și nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului și dobitoacele au fugit și au pierit.


Vai de tine, Moab! Ești pierdut, poporul lui Chemoș! El a făcut pe fiii lui fugari, Și pe fetele lui le-a dat roabe Lui Sihon, împăratul amoriților.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ