8 Acum, pentru puțin timp a fost [peste noi] îndurare de la Domnul Dumnezeul nostru. A făcut să rămână pentru noi un rest și să ne dea un țăruș în locul său cel sfânt, ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii și să ne dea puțină alinare în sclavia noastră.
8 Acum, pentru puțină vreme, am avut iarăși parte de bunăvoința Domnului, Dumnezeul nostru, Care ne-a lăsat o rămășiță și ne-a dat un adăpost în Locul Său cel Sfânt, pentru ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii și să ne aducă puțină înviorare în sclavia noastră.
8 Acum, pentru puțin timp, am beneficiat din nou de bunătatea Dumnezeului nostru care se numește Iahve – Cel care ne-a lăsat câțiva oameni din toți aceia care eram cândva; și ne-a dat un adăpost în locuința Lui sfântă. S-a întâmplat așa pentru ca Dumnezeul nostru să aprindă din nou lumina ochilor noștri și să ne aducă puțină speranță în sclavia noastră!
8 Dar Dumnezeul nost’ apoi – Totuși – S-a îndurat de noi, Căci câțiva oameni ne-a lăsat Cari din robie au scăpat, Iar adăpost, pe-acest pământ, Ne-a dat, în locul Lui cel sfânt, Unde apoi ne-a luminat Și-unde putință ne-a lăsat Să răsuflăm, tari să ne ție, Când înduram aspra robie.
8 Și totuși Domnul Dumnezeul nostru S-a îndurat de noi, lăsându-ne câțiva oameni scăpați și dându-ne un adăpost în locul Lui cel sfânt, ca să ne lumineze ochii și să ne dea puțină răsuflare în mijlocul robiei noastre.
8 Și acum puțintel s‐a îndurat Domnul Dumnezeul nostru ca să ne lase o rămășiță să scape și să ne dea un cui în locul său cel sfânt, ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii și să ne dea puțină înviorare în robia noastră;
Poate că Domnul Dumnezeul tău a auzit toate cuvintele lui Rab-Șaché, pe care l-a trimis regele Asíriei, stăpânul său, să-l batjocorască pe Dumnezeul cel viu și să-l pedepsească Domnul Dumnezeul tău pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalță o rugăciune pentru cei care au mai rămas și mai există!»”.
Căci noi suntem sclavi; dar Domnul Dumnezeul nostru nu ne-a abandonat în sclavia noastră, ci a îndreptat spre noi milostivirea înaintea regilor Pérsiei, dându-ne alinare ca să ridicăm casa Dumnezeului nostru, să reparăm dărămăturile ei, și ne-a dat un zid în Iúda și în Ierusalím.
Ah, Doamne! Să fie urechea ta atentă la rugăciunea slujitorului tău și la rugăciunea slujitorilor tăi care doresc să se teamă de numele tău! Dă, te rog, succes slujitorului tău și să găsesc bunăvoință înaintea acestui om!”. Eu eram paharnicul regelui.
Chiar dacă trebuie să trec printr-o strâmtorare, tu mă faci să trăiesc, în ciuda mâniei dușmanilor mei; tu îți întinzi mâna și dreapta ta mă mântuiește.
Căci așa vorbește Cel mare și Preaînalt, cel care locuiește în veșnicie, al cărui nume este sfânt: „Eu locuiesc în înălțime și sfințenie și sunt cu cel cu sufletul zdrobit și umilit ca să înviorez duhul celor umiliți și să fac să trăiască inima celor zdrobiți.
Și dacă va mai rămâne în ea o zecime, se va întoarce și va fi consumată ca stejarul și ca terebintul a căror rădăcină, când sunt tăiați, rămâne: sămânță sfântă este rădăcina ei.
și i-au zis lui Ieremía, profetul: „Să ajungă la tine cererea noastră! Roagă-te pentru noi Domnului Dumnezeului tău, pentru acest rest – pentru că am rămas puțini din mulți – după cum ochii tăi ne văd!
Nu va fi nimeni care să scape și să supraviețuiască din restul lui Iúda care a venit în țara Egiptului ca să locuiască acolo ca străin și ca să se întoarcă în țara lui Iúda, spre care își înalță sufletul lor să se întoarcă și să locuiască acolo, pentru că nu se vor întoarce decât cei care vor scăpa»”.
Iată, voi face să scape un rest al său: vor ieși fii și fiice. Ei vor ieși la voi și voi veți vedea căile și faptele lor și veți fi mângâiați pentru răul pe care l-am făcut să vină asupra Ierusalímului cu tot ceea ce am făcut să vină asupra lui.
Doamne, am auzit vestea ta și m-am temut. În mijlocul anilor, fă vie lucrarea ta, în mijlocul anilor, fă-o cunoscută! În mânie, adu-ți aminte de îndurare!
„Este o sămânță de pace: via va da rodul ei, pământul va da produsele sale și cerul va da roua sa. Voi face ca restul acestui popor să moștenească toate acestea.
Așa zice Domnul Sabaót: „Dacă este minunat în ochii restului acestui popor în zilele acelea, chiar și în ochii mei va fi minunat” – oracolul Domnului Sabaót.
Pe cel care învinge îl voi pune drept o coloană în templul Dumnezeului meu și nu va mai ieși din el. Voi scrie pe el numele Dumnezeului meu și numele cetății Dumnezeului meu, al noului Ierusalím, care coboară din cer de la Dumnezeul meu, și numele meu cel nou.
Ionatán nu auzise când tatăl său pusese poporul să jure; și-a întins vârful toiagului pe care îl avea în mână, l-a înmuiat în fagurele de miere, și-a dus mâna la gură și i s-au luminat ochii.