10 Dar acest Absalom, pe care l-am uns să guverneze pentru noi, a murit în timpul conflictului. Deci de ce nu spuneți nimic ca să îl aduceți pe rege înapoi?”
10 Dar Absalom – acela care Uns e de-a noastră adunare, Ca împărat – precum se știe, E mort, ucis în bătălie. De ce, acuma, nu puteți, O vorbă bună să puneți Pentru a împăratului Întoarcere, în țara lui?”
10 Tot poporul discuta în toate triburile lui Israél, zicând: „Regele ne-a eliberat din mâna dușmanilor noștri; el ne-a scăpat din mâna filisténilor și acum a fugit din țară dinaintea lui Absalóm!”.
Atunci David le-a zis tuturor slujitorilor săi care erau cu el în Ierusalim: ‒ Ridicați-vă! Să fugim, căci altfel nu vom avea nicio scăpare din fața lui Absalom. Grăbiți-vă, să plecăm! Altfel, el se va grăbi, ne va ajunge, va arunca nenorocirea asupra noastră și va trece cetatea prin ascuțișul sabiei.
Ioab i-a zis: ‒ N-am timp de pierdut cu tine. Apoi a luat trei sulițe și le-a înfipt în inima lui Absalom, în timp ce acesta era încă viu, prins între ramurile terebintului.
Când a aflat regele David ce se vorbește în tot Israelul, a trimis acest mesaj preoților Țadok și Abiatar: „Întrebați-i pe bătrânii lui Iuda: «De ce trebuie să fiți voi cei de pe urmă care să-l aduceți pe rege înapoi acasă?
Regele a traversat înspre Ghilgal și împreună cu el a traversat și Chimham. Tot poporul lui Iuda, precum și jumătate din poporul lui Israel, l-au ajutat pe rege să traverseze.
În toate semințiile lui Israel, toți oamenii vorbeau între ei și ziceau: „Regele ne-a eliberat din mâna dușmanilor noștri. El a fost cel care ne-a eliberat din mâna filistenilor, iar acum a trebuit să fugă din țară, alungat de Absalom.
Ei le-au răspuns: ‒ Haideți să pornim la luptă împotriva lor, căci le-am văzut țara și este foarte bună. Nu fiți așa de nepăsători și de leneși, ci duceți-vă și luați în stăpânire țara!