26 Anton l criado, botando-se por tierra, pedie-le, dezindo: “Senhor, ten pacéncia cumigo i todo te pagarei.”
L cumpanheiro del, botando-se por tierra, pedie-le dezindo: “Ten pacéncia cumigo i you te pagarei.”
Quando antrórun na casa bírun l Nino cula mai del, Marie, drobórun-se até la tierra delantre del i adorórun-lo. Apuis, abrírun ls sous tesouros i ouferecírun-le ouro, ansénsio i mirra.
Bieno un lheproso achegou-se an pie del i atirou-se por tierra, dezindo-le: «Senhor, se tu quejires, puodes lhimpar-me.»
Simon respundiu-le, dezindo: «Cuido que será aqueilha a quien mais le perdonou.» Anton, el dixo-le: «Penseste bien.»