29 I lhougo eilhi se le secou l corrimiento de sangre i sentiu ne l cuorpo que staba sana daquel mal.
Antoce, ũa mulhier, que yá ũa dúzia d’anhos sufrie dũa perda de sangre, bieno por trás del i topou-le na franja de l manto.
Cumo sanou a muita giente, ls que tenien algue malina atirában-se acontra el para le topáren.
puis dezie alhá par’eilha: «Se topar nien que seia na roupa del, quedarei sana.»
El, anton, dixo-le: «Filha, la tue fé salbou-te; bai an paç i queda sana de l tou mal.»
Na mesma oucasion curou a muita giente de males, pragas i spritos malos i a muito ciego dou-le la bista.