Qohelet 9:3 - Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022

³ Iată răul cel mai mare din tot ce se face sub soare, și anume că aceeași soartă o au toți. De aceea este plină inima oamenilor de răutate și este nebunie în inima lor cât trăiesc, după care ajung printre cei morți.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

³ Acesta este un rău în tot ce se face sub soare, și anume că toți au aceeași soartă. Mai mult, inima fiilor omului este plină de rău. Este atâta nebunie în inima lor în timpul vieții lor; apoi se duc la cei morți.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Acesta este cel mai mare rău care se face sub soare: faptul că toți (își) sfârșesc (viața) în mod asemănător. În plus, inima oamenilor se umple de răutate; iar prostia inimii lor nu îi abandonează toată viața – deși în final ajung tot printre cei morți.

Biblia în versuri 2014

³ Din toate câte am văzut, Sub soare, eu, că s-au făcut, Iată ce am aflat, anume, Că este cel mai rău, pe lume: Toți – buni sau răi – orice-au făcut, Aceiași soartă au avut. De-aceea, inimile toate Pline-s, mereu, de răutate Și e atâta nebunie În om. Iată că el nu știe Ce va mai fi când, la cei morți, Va trece, prin a morții porți.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Acest rău este în tot ceea ce se face sub soare, căci este o singură soartă pentru toți. Ba chiar inima fiilor oamenilor este plină de răutate și prostia este în inimile lor în timpul vieții lor și după ea [se duc] la moarte.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare, anume că aceeași soartă au toți. De aceea și este plină inima oamenilor de răutate și de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Și după aceea? Se duc la cei morți.

Qohelet 9:3 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 6:5

DOMNUL a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că orice pornire a gândurilor din inima lui era îndreptată în fiecare zi numai spre rău.

Geneza 8:21

DOMNUL a mirosit mireasmă plăcută și a zis în inima Sa: „Nu voi mai blestema pământul din pricina omului, chiar dacă pornirea inimii omului este rea din tinerețea lui, și nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.

Qohelet 1:17

Mi‑am pus inima să cunosc înțelepciunea și să cunosc prostia și nebunia, dar am înțeles că și aceasta este goană după vânt.

Qohelet 12:7

până nu se întoarce țărâna în pământ, cum a fost, iar duhul se întoarce la Dumnezeu, care l‑a dat.

Qohelet 2:14

Înțeleptul ține ochii deschiși, dar nebunul umblă în întuneric. Am băgat de seamă însă că aceeași soartă cade peste amândoi.

Qohelet 7:2

Mai bine să mergi într‑o casă de jale decât să mergi într‑o casă de petrecere; căci acolo îți aduci aminte de sfârșitul oricărui om, și cine trăiește își pune la inimă lucrul acesta.

Qohelet 7:25

Mi‑am întors inima să cunosc și să cercetez și să caut înțelepciunea și rostul lucrurilor și să pricep nebunia răutății și rătăcirea prostiei.

Qohelet 8:11

Pentru că nu se aduce degrabă la îndeplinire sentința împotriva faptelor rele, inima fiilor oamenilor este plină de dorința de a face rău.

Qohelet 9:11

Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuți câștigă alergarea, nu cei viteji câștigă războiul, nu cei înțelepți câștigă pâinea, nici cei pricepuți – bogăția, nici cei cunoscători – favoarea, ci toate atârnă de vremuri și de împrejurări.

Qohelet 9:2

Tuturor li se întâmplă la fel: aceeași soartă au și cel drept, și cel nelegiuit, și cel bun și curat, și cel necurat, și cel ce aduce jertfă, și cel ce n‑aduce jertfă, și cel bun, și cel păcătos, și cel ce jură, și cel ce se teme să jure.

Qohelet 9:4

Da, câtă vreme cineva se află printre cei vii, tot mai are nădejde, căci un câine viu face mai mult decât un leu mort.

Luca 15:17

Atunci, venindu‑și în fire, și‑a zis: «Câți argați ai tatălui meu au pâine din belșug, iar eu mor de foame aici!

Luca 6:11

Ei s‑au umplut de mânie și s‑au sfătuit ce să‑I facă lui Isus.

Fapte 12:23

Îndată, un înger al Domnului l‑a lovit, pentru că nu I‑a dat slavă lui Dumnezeu, și, mâncat de viermi, Irod și‑a dat sufletul.

Fapte 26:11

I‑am pedepsit adesea în toate sinagogile și mă străduiam să‑i fac să hulească. În furia mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până și în cetățile din afară.

Fapte 26:24

Pe când se apăra el astfel, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, ești nebun! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie!”

Titus 3:3

Căci și noi eram cândva fără minte, răzvrătiți, rătăciți, înrobiți de tot felul de pofte și plăceri, trăind în răutate și în invidie, vrednici de dispreț și urându‑ne unii pe alții.

2 Petru 2:16

Dar a fost mustrat pentru fărădelegea lui: o măgăriță, o necuvântătoare, a vorbit cu glas omenesc și a pus frâu nebuniei profetului.