Qohelet 6:2 - Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022

² Este, de pildă, un om căruia Dumnezeu i‑a dat avere, bogății și slavă, așa că nu duce lipsă de nimic din tot ce‑i dorește sufletul, dar Dumnezeu nu‑i îngăduie să mănânce din ele, ci un străin le mănâncă: aceasta este deșertăciune și un mare rău.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² Dumnezeu îi dă unui om bogăție, averi și glorie, așa încât nu-i lipsește nimic din ceea ce-și dorește, însă Dumnezeu nu-i dă dreptul să se bucure de ele, ci dă acest drept unui străin. Aceasta este o deșertăciune și un rău tulburător!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² De exemplu, există un om căruia Dumnezeu i-a dat bogăție, avere și faimă. Astfel, nu îi lipsește nimic din tot ce își dorește. Și totuși, Dumnezeu nu îi permite să se bucure de ele; ci îi dă acest drept unui străin. Și acest fapt este o absurditate și un rău care deranjează!

Biblia în versuri 2014

² De pildă, un om a primit, Din mâna Domnului, avere, Bogății, slavă și putere, Încât nimic nu-i mai lipsește Din tot ce sufletu-i dorește. Însă – precum am văzut eu – Nu e lăsat, de Dumnezeu, Să aibă și vreo bucurie Din ele, căci are să vie Străinul să le folosească Și sufletul să-și veselească. Și-aceasta e deșertăciune Și-un rău, cum nu se poate spune.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Este un om căruia Dumnezeu i-a dat bogăție, avere și glorie și nu-i lipsea nimic din tot ceea ce sufletul său își dorea, dar Dumnezeu nu i-a dat putere să mănânce din ele, ci un străin le mănâncă. Și aceasta este deșertăciune și o mare slăbiciune.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Este, de pildă, un om căruia i-a dat Dumnezeu avere, bogății și slavă, așa că nu-i lipsește nimic din ce-i dorește sufletul, dar Dumnezeu nu-l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deșertăciune și un rău mare.

Qohelet 6:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Qohelet 4:4

Am mai văzut că orice osteneală și orice iscusință la lucru vin din invidia unuia față de altul. Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.

Qohelet 4:8

un om este singur‑singurel, n‑are nici fiu, nici frate, și totuși osteneala lui n‑are sfârșit, ochii nu i se mai satură de bogății și nu‑și zice: „Pentru cine muncesc eu și‑mi lipsesc sufletul de plăceri?” Și aceasta este deșertăciune și un mare rău.

Qohelet 5:13

Este un mare rău pe care l‑am văzut sub soare: avuții păstrate spre nefericirea stăpânului lor.

Qohelet 5:16

Și acesta este un mare rău, anume că se duce așa cum a venit. Și ce folos are el că s‑a trudit în vânt?

Qohelet 5:18

Iată ce am văzut: este bine și frumos ca omul să mănânce și să bea și să trăiască bine în mijlocul ostenelii cu care se trudește sub soare, în toate zilele vieții lui date de Dumnezeu; căci aceasta este partea lui.

Qohelet 5:19

Dar, dacă Dumnezeu i‑a dat cuiva avere și bogății și i‑a îngăduit să mănânce din ele, să‑și ia partea lui din ele și să se bucure în mijlocul ostenelii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.

Plângerile 5:2

Moștenirea noastră a trecut la străini, casele noastre, la niște venetici!

Daniel 5:18

O, împărate, Dumnezeul preaînalt îi dăduse tatălui tău Nebucadnețar împărăție, mărire, slavă și strălucire.

Osea 7:9

Niște străini îi mănâncă puterea, și el nu‑și dă seama; i s-au ivit perii cărunți, și el nu‑și dă seama.

Deuteronom 28:33

rodul pământului tău și tot câștigul tău le va mânca un popor pe care nu‑l cunoști; vei fi numai asuprit și zdrobit în toate zilele

Deuteronom 28:43

străinul care va fi în mijlocul tău se va ridica tot mai sus peste tine, iar tu vei coborî tot mai jos:

Judecători 18:10

Când veți intra în ea, veți da peste un popor care stă fără griji; țara este întinsă și Dumnezeu a dat‑o în mâinile voastre. Este un loc unde nu lipsește nimic din tot ce este pe pământ.”