Qohelet 4:8 - Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022

⁸ un om este singur‑singurel, n‑are nici fiu, nici frate, și totuși osteneala lui n‑are sfârșit, ochii nu i se mai satură de bogății și nu‑și zice: „Pentru cine muncesc eu și‑mi lipsesc sufletul de plăceri?” Și aceasta este deșertăciune și un mare rău.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁸ există câte un om singur, care nu are pereche alături și nu are nici fiu, nici frate. Totuși, toată munca lui nu are sfârșit, iar ochii lui nu se satură de bogăție. „Pentru cine muncesc din greu și-mi lipsesc sufletul de fericire?“ Și aceasta este o deșertăciune și un lucru rău.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Se întâmplă să existe un om care nu are nici fii, nici frați, dar care muncește intens și continuu. El nu se satură de avere… Apoi, se întreabă: «Pentru cine muncesc atât de greu? Și de ce îmi rețin sufletul de la satisfacții?» Aceasta este încă o absurditate și un lucru rău!

Biblia în versuri 2014

⁸ Un om e singur, singurel; Un fiu, un frate, după el Nu are. Totuși se trudește Și munca nu i se sfârșește, Iar ochii-i nu s-au săturat De bogății ce-a adunat. Nu se întreabă: „Pentru cine Muncesc, privându-mă pe mine, De tot ce poate fi plăcere?” Astfel, omul acela piere, Iar eu vă spun, cu-nțelepciune: Și-aceasta e deșertăciune.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ există unul singur și nu este un al doilea; nu are nici fiu, nici frate și nu este capăt pentru toată truda sa, ba chiar ochiul lui nu se satură de bogății: „Pentru cine trudesc eu și-mi lipsesc sufletul de bunăstare?”. Și aceasta este deșertăciune și îndeletnicire rea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Un om este singur-singurel, n-are nici fiu, nici frate, și totuși munca lui n-are sfârșit, ochii nu i se satură niciodată de bogății și nu se gândește: „Pentru cine muncesc eu și-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Și aceasta este o deșertăciune și un lucru rău.

Qohelet 4:8 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 2:18

DOMNUL Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să‑i fac un ajutor potrivit.”

Qohelet 1:13

Mi‑am pus inima să cercetez și să adâncesc cu înțelepciune tot ce se petrece sub cer: iată o îndeletnicire anevoioasă pe care le‑o dă Dumnezeu fiilor oamenilor ca să se frământe cu ea.

Qohelet 1:8

Toate cuvintele sunt secătuite, nimeni nu le mai poate rosti; ochiul nu se mai satură privind și urechea nu obosește auzind.

Qohelet 2:21

Căci este câte un om care s‑a trudit cu înțelepciune, cu pricepere și cu îndemânare, dar lasă totul altui om care nu s‑a ostenit deloc. Și aceasta este o deșertăciune și un mare rău.

Qohelet 2:23

Toate zilele lui sunt un chin, și îndeletnicirea lui nu este decât necaz: nici măcar noaptea nu are odihnă inima lui. Și aceasta este deșertăciune.

Qohelet 4:7

Am mai văzut altă deșertăciune sub soare:

Qohelet 5:10

Cine iubește argintul nu se satură niciodată de argint, și cine iubește bogăția multă nu trage folos din ea. Și aceasta este deșertăciune!

Qohelet 5:9

Țara are de câștigat în toate când regele se ocupă de ogoare.

Matei 11:28

Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă!

Luca 12:20

Dar Dumnezeu i‑a zis: «Nebunule, chiar în noaptea aceasta ți se va cere sufletul! Cele pe care le‑ai pregătit ale cui vor fi?»

1 Ioan 2:16

Căci tot ce este în lume – pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșenia vieții – nu este de la Tatăl, ci din lume.