Qohelet 1:2 - Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022

² O, deșertăciune a deșertăciunilor! – zice Eclesiastul. O, deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² O, deșertăciune a deșertăciunilor! zice oratorul. O, deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² El a zis: „Vai, ce lipsă de sens! Cât de absurd este tot ce se întâmplă! Totul este inutil!

Biblia în versuri 2014

² Văd lipsă de înțelepciune – Totul e doar deșertăciune! E orice lucru, pieritor – Supus deșertăciunilor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Deșertăciunea deșertăciunilor – spune Qohelét – deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune.

Qohelet 1:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Qohelet 11:10

Gonește orice necaz din inima ta și depărtează răul din trupul tău, căci tinerețea și zorile vieții sunt trecătoare!

Qohelet 11:8

Deci, dacă un om trăiește mulți ani, să se bucure în toți anii aceștia și să se gândească la zilele de întuneric, că vor fi multe. Tot ce va veni este deșertăciune.

Qohelet 12:8

O, deșertăciune a deșertăciunilor! – zice Eclesiastul. Totul este deșertăciune.

Qohelet 2:11

M‑am uitat la toate lucrările făcute de mâinile mele și la osteneala depusă ca să le îndeplinesc și, iată, totul este numai deșertăciune și goană după vânt și nu este câștig sub soare.

Qohelet 2:15

Și mi‑am zis în inima mea: „Dacă soarta nebunului mă va ajunge și pe mine, atunci la ce îmi ajută că am fost mai înțelept?” Și am zis în inima mea: „Și aceasta este deșertăciune.”

Qohelet 2:17

Atunci am urât viața, căci m‑a ajuns răul care se face sub soare: totul este deșertăciune și goană după vânt.

Qohelet 2:19

Cine știe dacă va fi înțelept sau nebun? Și totuși, el va fi stăpân peste truda cu care m‑am ostenit și în care m‑am dovedit înțelept sub soare. Și aceasta este deșertăciune.

Qohelet 2:21

Căci este câte un om care s‑a trudit cu înțelepciune, cu pricepere și cu îndemânare, dar lasă totul altui om care nu s‑a ostenit deloc. Și aceasta este o deșertăciune și un mare rău.

Qohelet 2:23

Toate zilele lui sunt un chin, și îndeletnicirea lui nu este decât necaz: nici măcar noaptea nu are odihnă inima lui. Și aceasta este deșertăciune.

Qohelet 2:26

Căci omului plăcut Lui El îi dă înțelepciune, pricepere și bucurie, dar celui păcătos îi dă ca îndeletnicire să strângă și să adune ca să‑i dea celui plăcut lui Dumnezeu! Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.

Qohelet 2:8

Mi‑am mai strâns și argint și aur, comori de regi și odoare. Mi‑am adus cântăreți și cântărețe și desfătarea fiilor oamenilor – o mulțime de femei.

Qohelet 3:19

Căci soarta omului și a animalului e una singură; amândoi au aceeași soartă: cum moare unul, așa moare și celălalt; amândoi au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic animalul, căci totul este deșertăciune.

Qohelet 4:16

Fără sfârșit era tot poporul în fruntea căruia mergea el. Și totuși, cei ce vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.

Qohelet 4:4

Am mai văzut că orice osteneală și orice iscusință la lucru vin din invidia unuia față de altul. Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.

Qohelet 4:8

un om este singur‑singurel, n‑are nici fiu, nici frate, și totuși osteneala lui n‑are sfârșit, ochii nu i se mai satură de bogății și nu‑și zice: „Pentru cine muncesc eu și‑mi lipsesc sufletul de plăceri?” Și aceasta este deșertăciune și un mare rău.

Qohelet 5:10

Cine iubește argintul nu se satură niciodată de argint, și cine iubește bogăția multă nu trage folos din ea. Și aceasta este deșertăciune!

Qohelet 6:11

Căci există multe cuvinte care înmulțesc deșertăciunea, dar ce folos are omul din ele?

Romani 8:20

Căci creația a fost supusă deșertăciunii – nu de bunăvoie, ci din pricina celui care a supus‑o – cu nădejdea însă