44 Ea, la Iisus, a alergat, Prin spate-I, s-a apropiat De El și mâna a întins, Iar când, de haina-I, s-a atins, Pe loc, sângele s-a oprit, Simțind cum s-a tămăduit.
El a zis: „Dacă vei asculta cu luare aminte de glasul DOMNULUI, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este drept înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui și dacă vei păzi toate rânduielile Lui, nu voi aduce peste tine niciuna din bolile cu care i‑am lovit pe egipteni, căci Eu sunt DOMNUL, care te vindecă.”
Oriunde intra, în sate, cetăți sau cătune, îi puneau pe bolnavi în piețe și‑L rugau să le dea voie măcar de poala hainei Lui să se atingă. Și toți câți se atingeau de El erau vindecați.
Și, cum stătea în spate, lângă picioarele lui Isus, și plângea, a început să‑I stropească picioarele cu lacrimi și să I le șteargă cu părul capului ei; Îi săruta picioarele și le ungea cu mir.
Și Isus a zis: „Cine s‑a atins de Mine?” Fiindcă toți tăgăduiau, Petru [și cei ce erau cu El] au zis: „Învățătorule, mulțimile Te îmbulzesc și Te împresoară, [și mai întrebi: «Cine s‑a atins de Mine?»”]
încât îi scoteau pe bolnavi pe ulițe și îi puneau pe paturi și pe rogojini, pentru ca, atunci când avea să treacă Petru, măcar umbra lui să se oprească peste vreunul dintre ei.