Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Luca 8:13 - Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022

13 Cei de pe piatră sunt aceia care, atunci când aud, primesc Cuvântul cu bucurie; dar n‑au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar la vremea încercării cad.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

13 Cei de pe stâncă sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină. Ei cred doar pentru o vreme, iar în vreme de încercare, se depărtează.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Cei reprezentați de semințele căzute pe un teren pietros, sunt aceia care atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie; dar pentru că nu sunt bine «înrădăcinați», au o credință temporară. În consecință, când sunt confruntați cu vreo tentație spre păcat, nu îi pot rezista, ci cad.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în versuri 2014

13 Acea sămânță, dintre stânci, Cu rădăcini puțin adânci, E omul care-a auzit Cuvântul. Vesel, L-a primit, Însă, prea mult, nu L-a ținut, Căci, rădăcini, nu a avut. Puțin, numai, L-a găzduit, Dar când ispita a venit, Îndată, el L-a și pierdut, Căci, în ispită, a căzut.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Cei de pe piatră sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină: ei cred pentru un timp, dar în momentul încercării, dau înapoi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

13 Cei de pe piatră sunt cei care, atunci când aud, primesc cu bucurie cuvântul, dar nu au rădăcină şi cred un timp, dar la vreme de încercare se îndepărtează.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Luca 8:13
37 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Ce să‑ți fac, Efraime? Ce să‑ți fac, Iudo? Credincioșia voastră este ca norul de dimineață și ca roua care trece degrabă.


fiindcă Irod se temea de el, știindu‑l om drept și sfânt. Îl ocrotea și, când îl auzea, era în mare cumpănă, dar îl asculta cu plăcere.


Cei de lângă drum sunt cei care au auzit; apoi vine Diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiți.


Sămânța căzută între spini sunt cei care au auzit, dar sunt înăbușiți pe drum de griji, bogăție și de plăcerile vieții acesteia și nu ajung până la coacere.


Pe orice mlădiță care este în Mine și nu aduce rod, El o taie, și pe orice mlădiță care aduce rod, o curățește, ca să aducă și mai mult rod.


Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiță neroditoare, și se usucă, apoi mlădițele uscate sunt strânse, sunt aruncate în foc și ard.


Ioan era făclia ce arde și luminează, iar voi ați vrut să vă veseliți o vreme la lumina lui.


Și dacă aș avea darul profeției și aș pătrunde toate tainele și toată cunoașterea, dacă aș avea toată credința, încât să mut și munții, dar n‑aș avea dragoste, n‑aș fi nimic.


și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți după cuvântul pe care vi l‑am vestit; altfel, degeaba ați crezut.


O, galateni nechibzuiți! Cine v‑a fermecat pe voi, sub ochii cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?


În zadar ați avut parte de atâtea? Eu cred că nu în zadar.


așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință; pentru ca, fiind înrădăcinați și întemeiați în dragoste,


aceasta, negreșit, dacă rămâneți în credință – întemeiați și neclintiți – fără să vă abateți de la nădejdea Evangheliei pe care ați auzit‑o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer și al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.


fiind înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credință, după cum ați fost învățați, sporind în recunoștință.


De aceea și eu, când n‑am mai putut răbda, am trimis ca să aflu despre credința voastră, ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, iar osteneala noastră să fi ajuns zadarnică.


având credință și o conștiință curată, pe care unii au părăsit‑o și au naufragiat în ce privește credința.


Noi însă nu suntem dintre aceia care dau înapoi, ca să piară, ci dintre aceia care au credință pentru mântuirea sufletului.


După cum trupul fără duh este mort, tot astfel și credința fără fapte este moartă.


Astfel, dacă, după ce au scăpat de murdăriile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, se împotmolesc iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă ajunge mai rea decât cea dintâi.


Cu ei s‑a întâmplat ce spune, pe bună dreptate, proverbul: câinele s‑a întors la ce vărsase și „scroafa spălată s‑a dus iar să se tăvălească în mocirlă”.


Ei au ieșit dintre noi, dar nu erau dintre ai noștri. Căci, dacă ar fi fost dintre ai noștri, ar fi rămas cu noi; dar au ieșit ca să se arate că nu sunt toți dintre ai noștri.


Sunt niște stânci ascunse la agapele voastre, unde se ospătează fără sfială fiindcă le pasă doar de ei înșiși; niște nori fără apă, duși de vânt încoace și încolo; niște pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați;


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ