Atunci, Nebucadnețar a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed‑Nego, care l‑a trimis pe îngerul Său și i‑a izbăvit pe slujitorii Săi, care s‑au încrezut în El; ei au călcat porunca împăratului și și‑au dat mai degrabă trupul lor decât să slujească și să se închine altui dumnezeu în afară de Dumnezeul lor!
Dar pe când se frământa el cu aceste gânduri, i s‑a arătat în vis un înger al Domnului, care i‑a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria de soție, căci ce s‑a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt!
După ce au plecat ei, iată că un înger al Domnului i s‑a arătat în vis lui Iosif și i‑a zis: „Scoală‑te, ia‑i pe Prunc și pe mama Lui și fugi în Egipt! Și rămâi acolo până îți voi spune eu, căci Irod are să caute Pruncul ca să‑L omoare!”
Și iată că s‑a făcut un cutremur mare, căci un înger al Domnului s‑a coborât din cer, a venit și a rostogolit piatra [de la intrarea mormântului] și s‑a așezat pe ea.
Un înger al Domnului i‑a vorbit lui Filip, zicând: „Ridică‑te și mergi spre miazăzi, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza și care este pustiu!”