Exodul 16:3 - Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022

³ Fiii lui Israel le‑au zis: „O, de am fi murit loviți de mâna DOMNULUI în țara Egiptului, când stăteam lângă oalele noastre cu carne și mâncam pâine pe săturate! Dar ați adus toată adunarea aceasta în pustiul acesta, ca să o omorâți prin înfometare!”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

³ Fiii lui Israel le-au zis: „O, dacă am fi fost omorâți de mâna Domnului în țara Egiptului, când stăteam lângă oalele cu carne și mâncam pâine din belșug! Căci ne-ați adus în deșertul acesta ca să faceți să moară de foame toată adunarea aceasta!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Israelienii le-au zis: „O, mai bine am fi fost omorâți de mâna lui Iahve pe teritoriul Egiptului! Acolo stăteam lângă oalele noastre în care aveam carne; și mâncam pâine din abundență. Ne-ați adus aici, în acest deșert, ca să moară de foame toată această mulțime de oameni!”

Biblia în versuri 2014

³ „Dar cum de n-am murit loviți, De Dumnezeu, când, înrobiți, Noi, încă, în Egipt eram Și când, în oale, noi aveam Carne, putând ca să mâncăm Pâine și să ne săturăm? Căci în pustiu, ne-ați adus voi, Ca să pierim de foame-apoi.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Fiii lui Israél le-au zis: „De-am fi murit de mâna Domnului în țara Egiptului când ședeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine pe săturate! Dar voi ne-ați scos în pustiul acesta ca să moară de foame toată această adunare”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n-am murit loviți de mâna Domnului în țara Egiptului, când ședeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-ați adus în pustia aceasta ca să faceți să moară de foame toată mulțimea aceasta.”

Exodul 16:3 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Samuel 18:33

Zguduit de durere, regele s‑a suit în odaia de sus a porții și a plâns. Pe când mergea, zicea: „Fiul meu Absalom, fiul meu! Fiul meu Absalom! Cum n‑am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!”

Exodul 14:11

Și i‑au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, de ne‑ai adus să murim în pustiu? Ce ne‑ai făcut? De ce ne‑ai scos din Egipt?

Exodul 17:3

Poporul stătea acolo însetat și cârtea împotriva lui Moise, zicând: „De ce ne‑ai scos din Egipt? Ca să ne faci să murim de sete aici noi, copiii noștri și vitele noastre?”

Exodul 2:23

După multă vreme, împăratul Egiptului a murit, și fiii lui Israel încă gemeau din cauza robiei și strigau. Strigătul lor a ajuns până la Dumnezeu.

Exodul 5:21

și le‑au zis: „DOMNUL să vă vadă și să vă judece, fiindcă voi ne‑ați făcut de ocară înaintea lui Faraon și a slujitorilor lui și le‑ați pus în mână sabia ca să ne omoare.”

Plângerile 4:9

Mai bună e soarta celor răpuși de sabie decât a celor ce pier de foame, cărora li se scurge viața, străpunși de lipsa roadelor câmpului!

Numeri 11:15

Decât să Te porți așa cu mine, mai bine omoară‑mă, Te rog, dacă am găsit trecere înaintea Ta, ca să nu‑mi mai văd nenorocirea!”

Numeri 11:20

ci o lună întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că n‑ați ascultat de DOMNUL, care este în mijlocul vostru, și pentru că ați plâns înaintea Lui astfel: ‘De ce am ieșit noi din Egipt?’»”

Numeri 14:2

Toți fiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise și a lui Aaron și toată adunarea le‑a zis: „De ce n‑om fi murit noi în țara Egiptului sau de ce n‑om fi murit în pustiul acesta?

Numeri 14:3

De ce ne duce DOMNUL în țara aceasta, în care vom cădea uciși de sabie, iar nevestele noastre și copilașii noștri vor ajunge o pradă? Nu ar fi oare mai bine pentru noi să ne întoarcem în Egipt?”

Numeri 16:13

Oare este prea puțin că ne‑ai scos dintr‑o țară unde curge lapte și miere ca să ne omori în pustiu? Acum mai vrei să și stăpânești peste noi?

Numeri 16:41

A doua zi, toată adunarea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și a lui Aaron, zicând: „Voi ați omorât poporul DOMNULUI!”

Numeri 21:5

și a vorbit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise: „Pentru ce ne‑ați suit din Egipt: ca să murim în pustiu? Căci nu este pâine, nu este apă și ni s‑a scârbit sufletul de această hrană proastă!”

Fapte 26:29

Pavel a răspuns: „Mai lesne sau mai cu anevoie, eu mă rog lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi să fie și ei cum sunt eu – desigur, fără lanțurile acestea.”

1 Corinteni 4:8

O, iată‑vă sătui! Deja sunteți bogați! Ați ajuns să împărățiți fără noi! Și măcar de ați împărăți cu adevărat, ca să împărățim și noi împreună cu voi!

2 Corinteni 11:1

O, de ați putea suferi puțintică nebunie din partea mea! Așadar, răbdați‑mă!

Deuteronom 28:67

Dimineața vei zice: «O, de‑ar veni seara!», iar seara vei zice: «O, de‑ar veni dimineața!» din cauza groazei care‑ți va umple inima și a priveliștii pe care o vor vedea ochii tăi.

Deuteronom 8:3

Astfel, te‑a smerit, te‑a lăsat să flămânzești și te‑a hrănit cu mană, pe care nici tu n‑o cunoșteai și nici părinții tăi n‑o cunoscuseră, ca să te învețe că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu tot ce iese din gura DOMNULUI trăiește omul.

Iosua 7:7

Iosua a zis: „Ah, DOAMNE Dumnezeule, de ce ai mai făcut ca poporul acesta să treacă Iordanul dacă acum ne dai în mâinile amoriților ca să ne prăpădească? Mai bine am fi rămas de cealaltă parte a Iordanului!