Exodul 13:17 - Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022
17 După ce Faraon i‑a lăsat pe fiii lui Israel să plece, Dumnezeu nu i‑a călăuzit pe drumul către țara filistenilor, deși era mai aproape, căci Dumnezeu a zis: „Să nu‑i pară rău poporului când va vedea războiul și să nu cumva să se întoarcă în Egipt!”
17 Când Faraon a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu i-a condus pe drumul spre țara filistenilor, deși era mai aproape, pentru că Dumnezeu a zis: „Nu cumva, văzând războiul, poporului să-i pară rău și să se întoarcă în Egipt“.
17 Când faraonul a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu i-a ghidat (pe evrei) să meargă prin țara filistenilor. Deși acel drum era mai scurt, Dumnezeu a procedat astfel cu ei, pentru că Își zisese: „Este posibil ca poporul să încerce să evite un potențial război (cu filistenii); și astfel se poate întoarce în Egipt.”
17 Când Faraon s-a învoit – Și când Israel a ieșit Din țara lui – Domnul n-a vrut Să-l ducă spre acel ținut Al țării Filistenilor – Deși era mult mai ușor Și mult mai scurt drumul acel – Căci iată ce S-a gândit El: „Dacă poporul va vedea Războiul, poate că va vrea Să se întoarcă înapoi, Către Egipt.” Astfel apoi,
17 Când Faraón a lăsat poporul [să plece], Dumnezeu nu l-a condus pe drumul spre țara filisténilor, deși era aproape; căci Dumnezeu și-a zis: „Ca nu cumva poporului, văzând războiul, să-i pară rău și să se întoarcă în Egipt!”.
17 După ce Faraon a lăsat pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în țara filistenilor, măcar că era mai aproape, căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul și să se întoarcă în Egipt.”
N‑au vrut să asculte și nu și‑au adus aminte de minunile pe care le făcuseși pentru ei. Și‑au înțepenit grumazul și, în răzvrătirea lor, și‑au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu ești un Dumnezeu iertător, milostiv și îndurător, îndelung răbdător și bogat în bunătate și nu i‑ai părăsit.
Faraon se apropia. Fiii lui Israel și‑au ridicat ochii, și iată că egiptenii înaintau după ei. Și fiii lui Israel s‑au înspăimântat foarte tare și au strigat către DOMNUL.
Comandanții să vorbească mai departe poporului și să spună: «Dacă cineva este fricos și slab de inimă, să plece și să se întoarcă la casa lui, ca să nu înmoaie și inima fraților lui.»
DOMNUL te va întoarce pe corăbii în Egipt, pe drumul despre care‑ți spusesem: «Nu‑l vei mai vedea.» Acolo, vă veți vinde vrăjmașilor voștri ca robi și roabe și nu va fi cine să vă cumpere.”
Prin credință a părăsit Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului, pentru că era neabătut, ca și când L‑ar fi avut înaintea ochilor pe Cel Nevăzut.
De aceea, vestește astfel în auzul poporului: «Dacă cineva este fricos și se teme, să se întoarcă și să se depărteze de Muntele Galaadului!»” Douăzeci și două de mii de oameni din popor s‑au întors și au mai rămas zece mii.