Qohelet 1:2 - Biblia Dumitru Cornilescu 2024

² O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² O, deșertăciune a deșertăciunilor! zice oratorul. O, deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² El a zis: „Vai, ce lipsă de sens! Cât de absurd este tot ce se întâmplă! Totul este inutil!

Biblia în versuri 2014

² Văd lipsă de înțelepciune – Totul e doar deșertăciune! E orice lucru, pieritor – Supus deșertăciunilor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Deșertăciunea deșertăciunilor – spune Qohelét – deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune.

Qohelet 1:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 11:12

Omul, dimpotrivă, are minte de nebun și s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic.

Psalmi 144:4

Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.

Psalmi 89:47

Adu-ți aminte ce scurtă este viața mea și pentru ce nimic i-ai făcut pe toți fiii omului!

Qohelet 11:10

Gonește orice necaz din inima ta și îndepărtează răul din trupul tău, căci tinerețea și zorile vieții sunt trecătoare!

Qohelet 11:8

Deci dacă un om trăiește mulți ani, să se bucure în toți anii aceștia și să se gândească ce multe vor fi zilele de întuneric! Tot ce va veni este deșertăciune.

Qohelet 12:8

O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice Eclesiastul, totul este deșertăciune!

Qohelet 2:11

Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele și la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deșertăciune și goană după vânt și că nu este nimic trainic sub soare.

Qohelet 2:15

Și am zis în inima mea: „Dacă și eu voi avea aceeași soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înțelept?” Și am zis în inima mea: „Și aceasta este o deșertăciune.”

Qohelet 2:17

Atunci am urât viața, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deșertăciune și goană după vânt.

Qohelet 2:19

Și cine știe dacă va fi înțelept sau nebun? Și totuși el va fi stăpân pe toată munca mea, pe care am agonisit-o cu trudă și înțelepciune sub soare. Și aceasta este o deșertăciune.

Qohelet 2:21

Căci este câte un om care a muncit cu înțelepciune, cu pricepere și cu izbândă și îi lasă rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Și aceasta este o deșertăciune și un mare rău.

Qohelet 2:23

Toate zilele lui sunt pline de durere, și truda lui nu este decât necaz: nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui. Și aceasta este o deșertăciune.

Qohelet 2:26

Căci El îi dă omului plăcut Lui înțelepciune, știință și bucurie, dar celui păcătos îi dă grija să strângă și s-adune, ca să-i dea celui plăcut lui Dumnezeu. Și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt.

Qohelet 2:8

Mi-am strâns argint și aur și bogății ca de împărați și țări. Mi-am adus cântăreți și cântărețe și desfătarea fiilor oamenilor: o mulțime de femei.

Qohelet 3:19

Căci soarta omului și a dobitocului este aceeași; aceeași soartă au amândoi; cum moare unul, așa moare și celălalt; toți au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic dobitocul, căci totul este deșertăciune.

Qohelet 4:16

Fără sfârșit era tot poporul în fruntea căruia mergea el. Și totuși cei ce vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt.

Qohelet 4:4

Am mai văzut că orice muncă și orice iscusință la lucru își au temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt.

Qohelet 4:8

Un om este singur-singurel, n-are nici fiu, nici frate, și totuși munca lui n-are sfârșit, ochii nu i se satură niciodată de bogății și nu se gândește: „Pentru cine muncesc eu și-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Și aceasta este o deșertăciune și un lucru rău.

Qohelet 5:10

Cine iubește argintul nu se satură niciodată de argint, și cine iubește bogăția multă nu trage folos din ea. Și aceasta este o deșertăciune.

Qohelet 6:11

Căci, chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulțește deșertăciunea, ce folos are omul din ea?

Romani 8:20

Căci firea a fost supusă deșertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o –, cu nădejdea însă