13 și să-L uiți pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile și a întemeiat pământul? De ce să tremuri necontenit toată ziua înaintea mâniei asupritorului, când umblă să te nimicească? Unde este mânia asupritorului?
13 și să uiți de Domnul, Creatorul tău, Care a întins cerurile și a întemeiat pământul, și să-ți fie frică neîncetat, toată ziua, de furia asupritorului care urmărește să distrugă? Unde este furia asupritorului?
13 uitând astfel de Iahve, de Creatorul tău care a desfășurat cerul și care a pus temeliile pământului? De ce ești afectat toată ziua de mânia celui care te exploatează și care urmărește să te distrugă? Unde este mânia lui?
13 Încât să-L uiți pe Domnul care A-ntemeiat pământ și mare, Care – pe tine – te-a făcut Și cerurile le-a țesut? De ce să tremuri, îngrozit, În fața celui dovedit Că umblă să te asuprească, Voind ca să te nimicească? Unde-i mânia cea pe care, Asupritorul tău o are?
13 Și să uiți de Domnul care te-a făcut, care a întins cerurile și a întemeiat pământul, să tremuri mereu, în fiecare zi, de furia celui care te oprimă când este gata să te nimicească? Unde este furia celui care te oprimă?
13 și să uiți pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile și a întemeiat pământul? De ce să tremuri necontenit toată ziua înaintea mâniei asupritorului, când umblă să te nimicească? Unde este mânia asupritorului?
Nevasta sa, Zereș, și toți prietenii lui i-au zis: „Să se pregătească o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coți, și mâine dimineață cere-i împăratului ca Mardoheu să fie spânzurat! Apoi vei merge vesel la ospăț cu împăratul.” Părerea aceasta i-a plăcut lui Haman și a pus să se pregătească spânzurătoarea.
Totuși, așa vorbește Domnul, Dumnezeul Oștirilor: „Poporul Meu care locuiești în Sion, nu te teme de asirian; da, el te lovește cu nuiaua și își ridică toiagul asupra ta, cum făceau egiptenii,
Lasă-i să locuiască pentru o vreme la tine pe cei goniți din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului!» Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfârși, cel ce calcă țara în picioare va pieri.
Căci L-ai uitat pe Dumnezeul mântuirii tale și nu ți-ai adus aminte de Stânca scăpării tale. De aceea ți-ai sădit răsaduri plăcute și ai sădit butuci străini.
El șade deasupra cercului pământului, și locuitorii lui sunt ca niște lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o maramă subțire și le lățește ca un cort, ca să locuiască în el.
Așa vorbește Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile și le-a întins, care a întins pământul și cele de pe el, care le-a dat suflare celor ce-l locuiesc și suflet celor ce merg pe el:
Acum, așa vorbește Domnul, care te-a făcut, Iacove, și Cel ce te-a întocmit, Israele: „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: ești al Meu!
Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul tău, Cel ce te-a întocmit din pântecele mamei tale: „Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfășurat cerurile, Eu am întins pământul. Cine era cu Mine?
Căci așa vorbește Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut și l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: „Eu sunt Domnul, și nu este altul.
Eu le voi da asupritorilor tăi să-și mănânce carnea și se vor îmbăta ca de must de însuși sângele lor. Și va ști orice făptură că Eu sunt Domnul, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.”
Și de cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ți-ai adus aminte și nu ți-a păsat de Mine? Și Eu tac, și încă de multă vreme, de aceea nu te temi tu de Mine.
și spune-i: «Ia seama și fii liniștit; nu te teme de nimic și să nu ți se înmoaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din pricina mâniei lui Rețin și a Siriei și din pricina fiului lui Remalia!
departe de haldeeni, de care se temeau pentru că Ismael, fiul lui Netania, îl ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, pe care-l pusese împăratul Babilonului dregător peste țară.
Acum fiți gata și, în clipa când veți auzi sunetul trâmbiței, al cavalului, al chitarei, al alăutei, al psaltirii, al cimpoiului și a tot felul de instrumente, să vă aruncați cu fața la pământ și să vă închinați chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veți închina lui, veți fi aruncați pe dată în mijlocul unui cuptor aprins. Și care este dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?”
La auzul acestor cuvinte, Nebucadnețar s-a umplut de mânie și și-a schimbat fața, întorcându-și privirile împotriva lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego. A luat din nou cuvântul și a poruncit să încălzească de șapte ori mai mult cuptorul de cum se cădea să-l încălzească.
Și fiara a fost prinsă. Și împreună cu ea a fost prins prorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele cu care-i amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei și se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceștia au fost aruncați de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.