Fapte 27:38 - Biblia Dumitru Cornilescu 2024

³⁸ După ce s-au săturat, au ușurat corabia, aruncând grâul în mare.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

³⁸ După ce și-au potolit foamea, au redus din greutatea corabiei, aruncând grâul în mare.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁸ După ce s-au săturat, au aruncat în mare grâul pe care îl mai aveau în corabie, ca să o facă mai ușoară.

Biblia în versuri 2014

³⁸ Și-apoi, sătui, au ușurat Corabia, căci au zvârlit Grâul, în mare. În sfârșit,

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁸ După ce s-au săturat, au ușurat corabia aruncând grâul în mare.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³⁸ După ce s-au săturat, au uşurat corabia aruncând grâul în mare, peste bord.

Fapte 27:38 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 2:4

Și Satana I-a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viața lui.

Qohelet 3:6

căutarea își are vremea ei, și pierderea își are vremea ei; păstrarea își are vremea ei, și lepădarea își are vremea ei;

Iona 1:5

Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui și au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a coborât în fundul corabiei, s-a culcat și a adormit dus.

Matei 16:26

Și la ce i-ar folosi unui om să câștige toată lumea dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?

Matei 4:18

Pe când trecea pe lângă Marea Galileei, Isus a văzut doi frați: pe Simon, zis Petru, și pe fratele său, Andrei, care aruncau o mreajă în mare, căci erau pescari.

Matei 6:25

De aceea vă spun: nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea, nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca! Oare nu este viața mai mult decât hrana, și trupul – mai mult decât îmbrăcămintea?

Luca 12:23

Viața este mai mult decât hrana, și trupul – mai mult decât îmbrăcămintea.

Evrei 12:1

Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați de un nor așa de mare de martori, să dăm laoparte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte.