Pero tama e momento era e Dios upejca e winic era y che: “Net matuc'a anata. Net tua' ichamay tama e acb'ar era. Y lo que t'ab'esb'ir amener ¿chi tacar tua' aquetpa coner?” che e Dios.
Entonces e ajyum tumin upejca uman y uyare cocha era y che: “Ayan inte' ojroner xe' war umb'i tamaret. Tz'ijb'an tunor e tumin xe' war acojco tanib'a tama inte' jun, porque c'ani inlocsiet tua' machi ipatna más tacaren”, che e ajyum tumin.
Pero conda merato axin tama uxamb'ar upejca diez ut umanob' y cay uyajc'u cora tumin inte' inte' uman y uyare y che: “Chenic e chonmar tama e tumin era este que insutpa inyopa otronyajr”, che e nuxi winic era.
Y de allí ojronob' e manob' y chenob': “Pero ¿tuc'a tua' c'ani awajc'u más tumin tin e ayanix diez ut utumin tacar? Porque tamar era tz'acarix lo que ayan tacar”, chenob'.