17 Apoi le-am zis: „Vedeți starea dezastruoasă în care suntem! Ierusalimul este în ruine, iar porțile lui sunt distruse de foc. Haideți să reconstruim zidul Ierusalimului – ca să nu ne mai fie rușine (în fața celorlalte popoare)!”
17 Atunci le-am zis: ‒ Vedeți starea jalnică în care ne aflăm! Ierusalimul este în ruine, iar porțile lui sunt arse de foc. Haideți să reconstruim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de rușine!
17 După aceea, am plecat, În fața lor m-am așezat Și le-am vorbit: „Vedeți dar voi, Starea în care suntem noi! Ierusalimu-i l-a pământ Iar porțile lui, arse, sânt. Veniți, din nou, să îl zidim, Ca de ocară să nu fim!”
17 Apoi le-am zis: „Voi vedeți nenorocirea în care suntem: Ierusalímul este pustiit și porțile lui sunt arse în foc. Veniți să reconstruim zidul Ierusalímului, ca să nu mai fim de batjocură!”.
17 Le-am zis atunci: „Vedeți starea nenorocită în care suntem! Ierusalimul este dărâmat și porțile sunt arse de foc. Veniți să zidim iarăși zidul Ierusalimului și să nu mai fim de ocară!”
17 Și le‐am zis: Vedeți starea cea rea în care ne aflăm, cum Ierusalimul este pustiit și porțile lui arse de foc: veniți și să zidim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de ocară.
Deși suntem sclavi, Dumnezeul nostru nu ne-a abandonat în această stare; ci Și-a manifestat bunătatea față de noi înaintea regilor Persiei. Astfel, ei ne-au dat forță de viață, ca să putem construi casa Dumnezeului nostru și să o ridicăm din ruine. Astfel, noi avem un zid de apărare în teritoriul numit Iuda și în Ierusalim.
Ei mi-au răspuns: „Supraviețuitorii captivității care trăiesc în acea provincie, înfruntă dificultăți și o mare rușine! Zidul orașului Ierusalim este dărâmat, iar porțile lui sunt arse!”
Am plecat noaptea, trecând de „Poarta Văii”. M-am deplasat spre „Izvorul Dragonului” și spre „Poarta Gunoiului”. M-am uitat cu atenție la zidurile Ierusalimului care fuseseră dărâmate. Am privit și la porțile orașului care erau distruse de foc.
Administratorii nu știau nici unde am fost, nici ce am făcut acolo. Până atunci nu le spusesem nimic nici iudeilor, nici preoților, nici celor care aveau o situație materială bună, nici leviților, nici administratorilor și nici celorlalți slujitori.
Șalum – fiul lui Col-Hoze – conducătorul teritoriului Mițpei, a refăcut „Poarta Izvorului”. El i-a reconstruit zidul, i-a făcut acoperiș și i-a pus porțile, încuietorile și zăvoarele. A mai refăcut și zidul „Lacului Siloamului” care era în apropierea grădinii regelui – până la treptele care coboară din Orașul lui David.
Îi voi face să fie un motiv de teroare și de dezastru pentru toate regatele pământului. Vor fi o națiune ridicolă, o un exemplu negativ și un (popor) blestem(at) în toate locurile unde îi voi alunga.
Iahve a spulberat fără milă toate locuințele lui Iacov. În marea Lui supărare, a dărâmat fortărețele fiicei lui Iuda. El a aruncat la pământ, într-o stare ridicolă, atât regatul cât și pe conducătorii lui.
Dar Nahaș – amonitul – le-a zis: „Voi ratifica un legământ cu voi doar dacă îmi permiteți să vă scot tuturor ochiul drept și să aduc astfel rușinea peste întregul Israel!”