Iahve, Răscumpărătorul lui Israel și Sfântul lui, vorbește Celui desconsiderat și urât de popor, Sclavului conducătorilor: «Regii vor vedea și se vor ridica (să Te onoreze), iar prinții se vor apleca (recunoscându-Ți autoritatea) – datorită consecvenței caracterului lui Iahve și având în vedere pe Sfântul lui Israel care Te-a ales!»”
El a fost desconsiderat și abandonat de oameni. A trăit suportând durerea. A fost obișnuit cu suferința. Era atât de desconsiderat, încât oamenii își întorceau fața de la El; și (astfel) noi L-am ignorat.
Este suficient discipolului să fie ca învățătorul lui și sclavului să fie ca stăpânul lui. Dacă pe «Stăpânul casei» l-au numit Beelzebul, se vor considera mult mai justificați acum să denumească așa pe cei care sunt «din casa Lui».
Aceștia sunt cei doisprezece pe care Isus i-a trimis (în misiune), după ce le-a dat următoarele porunci: „Să nu mergeți pe drumul păgânilor și să nu intrați în orașele samaritenilor;
Iudeii din Ierusalim trimiseseră la Ioan (o delegație formată din) niște preoți și niște leviți, cu următoarea întrebare: „Cine ești?”. Atunci, el a făcut o declarație,
Femeia samariteancă I-a zis: „Cum se explică faptul că Tu, un iudeu, ceri să bei apă de la mine, care sunt femeie samariteancă?” Ea avea dreptate: iudeii nu au relații cu samaritenii.
Iudeii I-au zis: „Acum suntem foarte convinși că ești demonizat! Atât Avraam, cât și profeții, au murit; iar Tu zici «Cel care respectă Cuvântul Meu, niciodată nu va experimenta moartea.»!
De fapt, nici măcar Cristos nu a urmărit să Își satisfacă propriile Lui dorințe, ci a trăit exact cum este scris (în Scripturi): „Insultele celor care Te calomniau, au fost suportate de Mine.”