22 Faptul că acest corn a fost rupt și că în locul lui au crescut alte patru coarne, înseamnă că din acest popor se vor forma patru regate; dar ele nu vor avea forța celui inițial.
22 Faptul că acest corn a fost frânt și că în locul lui s-au ridicat altele patru, înseamnă că din națiunea aceasta se vor ridica patru împărății, dar nu vor avea puterea ei.
22 Prin coarnele ce s-au săltat În locul cornului știut Că între ochi i-a fost crescut – Dar a fost frânt – sunt arătați, Apoi, alți patru împărați. Ăști împărați ce au să vie, Din neam de Greci, toți, au să fie. Dar după cum se va vedea, Așa puteri, nu vor avea.
22 [Cornul] care s-a frânt și celealte patru care s-au ridicat în locul lui sunt patru regate ce se vor ridica din neamul [său], dar nu vor avea puterea lui.
22 Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt sunt patru împărății care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere.
După ce va fi înălțat, regatul lui va fi sfărâmat și va fi împărțit în cele patru direcții din care bat vânturile cerului. Dar fostul regat nu va rămâne urmașilor lui și nici nu va mai avea aceeași autoritate ca atunci când guverna el. Regatul acelui rege va fi dezrădăcinat și va fi dat și altor regi în afară de aceștia.
În acel moment am privit și am văzut că mai era un alt animal, ca un leopard. Acela avea pe spate patru aripi ca de pasăre și patru capete. Lui i s-au oferit teritorii în care să fie stăpân.
Atunci, în timpul viziunilor mele nocturne, am privit din nou și am mai observat că era un al patrulea animal sălbatic. El provoca frică, era fioros și avea o foarte mare forță. Cu dinții lui mari de fier, devora și sfărâma. Apoi călca resturile cu picioare lui. Era diferit de toate celelalte animale sălbatice pe care le văzusem înaintea lui; și avea zece coarne.
La sfârșitul guvernării lor, când păcatele celor neascultători vor ajunge la limita maximă admisibilă, va veni să guverneze un rege curajos, arogant și abil în comploturi.
Am privit; și am observat că lângă râu stătea un berbec cu două coarne. Acele coarne erau lungi; dar unul era mai lung decât celălalt. Acel corn mai lung crescuse ultimul.
Apoi țapul a continuat să aibă o forță din ce în ce mai mare. Dar când a ajuns la forța lui maximă, i s-a rupt acel corn mare. În locul lui au apărut alte patru coarne impunătoare, orientate spre cele patru vânturi ale cerului.