12 Apoi s-au prezentat înaintea regelui și i-au amintit de interdicția regală, zicându-i: „Oare nu ai semnat tu o interdicție conform căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine se roagă altui zeu sau altui om cu excepția ta, să fie aruncat în groapa cu lei?” Regele a răspuns: „Ba da; este adevărat. Am semnat o interdicție în conformitate cu legea mezilor și a perșilor, care prevede că după ce a fost emisă, nicio decizie nu mai poate fi (vreodată) abrogată.”
12 Apoi s-au înfățișat înaintea împăratului și i-au vorbit cu privire la interdicția împărătească: ‒ Oare nu ai așezat în scris o interdicție potrivit căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine caută în rugăciune vreun alt zeu sau vreun alt om în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei? Împăratul a răspuns și a zis: ‒ Lucrul acesta este sigur, asemenea unei legi a mezilor și a perșilor, care nu mai poate fi anulată.
12 Când acei oameni l-au văzut Pe Daniel ce a făcut, În mare grabă-au alergat Să-l înștiințeze pe-mpărat. Au început să îi vorbească Despre oprirea-mpărătească Și-aste cuvinte i le-au zis: „Dar împărate, nu ai scris Chiar tu, oprirea ‘ceea care Împiedica pe fiecare, Treizeci de zile – numărat – De a nu mai fi înălțat Vreo rugă, către cineva, Sau către-un dumnezeu, cumva? Oare, porunca ta nu spune Că omul cari nu se supune Are să fie pedepsit Și-n groapa leilor zvârlit?” Atuncea, împăratu-a zis: „Lucrul acesta este scris! Este un lucru-adevărat Și nu poate a fi schimbat, Pentru că legea Mezilor Precum și cea a Perșilor Nu va putea a fi schimbată, De către nimeni, niciodată!”
12 Apoi, s-au înfățișat înaintea împăratului și i-au zis cu privire la oprirea împărătească: „N-ai scris tu o oprire care spune că oricine va înălța, timp de treizeci de zile, rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?” Împăratul a răspuns: „Lucrul acesta este adevărat, după legea mezilor și perșilor, care nu se poate schimba!”
12 Atunci s‐au apropiat și au vorbit înaintea împăratului despre oprirea împăratului: Oare n‐ai iscălit o oprire ca orice om care ar cere ceva vreunui dumnezeu sau unui om treizeci de zile, decât numai ție, împărate, să fie aruncat în groapa leilor? Împăratul a răspuns și a zis: Adevărat este cuvântul, după legea mezilor și a perșilor care nu se poate desființa.
Dacă regele consideră că este bine, să dea un decret imperial. El să fie consemnat în legislația medo-persană, ca să nu existe posibilitatea încălcării lui. Acest decret să spună că Vaști nu va mai putea intra niciodată în prezența regelui Ahașveroș și că regele îi va oferi demnitatea ei de regină alteia care merită să o aibă.
Apoi, acei oameni au venit gălăgioși la rege; și i-au zis: „Să știi, rege, că legea mezilor și a perșilor prevede că orice interdicție și orice decret dat de rege, nu se poate anula!”
Acum, rege, aprobă această interdicție și semnează decretul; pentru ca nimeni să nu îi poată modifica în vreun fel conținutul – așa cum prevede legea mezilor și a perșilor care spune că din momentul în care a fost emisă, nicio lege nu mai poate fi abrogată.”
Când au constatat stăpânii sclavei că a dispărut posibilitatea de a mai câștiga bani din ghicit, i-au prins pe Pavel și pe Sila. Apoi i-au adus cu forța în piața publică, predându-i autorităților orașului.