12 Dar sunt niște iudei pe care i-ai desemnat ca administratori ai teritoriului Babilonului. Ei se numesc Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Să știi, rege, că acești oameni nu vor să se conformeze ordinului tău! Ei nu slujesc zeilor tăi și nu se închină statuii de aur pe care ai ridicat-o!”
12 Dar sunt niște iudei, pe care i-ai numit în slujba de administratori ai provinciei Babilonului, și anume Șadrak, Meșak și Abed-Nego, oameni care nu țin seama deloc de tine, împărate! Ei nu slujesc dumnezeilor tăi și nu se închină statuii de aur pe care ai ridicat-o“.
12 Dar iată, în al tău popor, Se află-acum niște Iudei. Să știi că-n ale lor mâini, ei Au trebile ținutului Ce este-al Babilonului, Pe cari în grija lor le-ai dat. Aceștia nu s-au închinat – Așa după cum am văzut – Chipului care l-ai făcut! Nu slujesc oamenii acei La cei care-ți sunt dumnezei. Primul, Șadrac, este chemat. El este, de Meșac, urmat, Iar cel de-al treilea s-a vădit Că Abed-Nego, s-a numit.
12 Sunt niște iudei pe care i-ai stabilit peste lucrările din provincia Babilón, Șadrác, Méșac și Àbed-Négo. Oamenii aceștia nu ascultă de tine, rege, nu-i slujesc pe zeii tăi și nu se închină statuii de aur pe care ai ridicat-o”.
12 Dar sunt niște iudei cărora le-ai dat în grijă treburile ținutului Babilonului, și anume Șadrac, Meșac și Abed-Nego, oameni care nu țin seama deloc de tine, împărate. Ei nu slujesc dumnezeilor tăi și nu se închină chipului de aur pe care l-ai înălțat tu!”
12 Sunt câțiva bărbați iudei pe care i‐ai pus peste treburile ținutului Babilonului: Șadrac, Meșac și Abed‐Nego. Acești oameni, împărate, n‐au ținut seamă de tine; ei nu slujesc dumnezeilor tăi și nu se închină chipului de aur pe care l‐ai înălțat.
Apoi Haman i-a zis regelui Ahașveroș: „Există un popor care a fost dispersat și împărțit printre celelalte popoare, în toate provinciile imperiului tău. Acesta este un popor ale cărui legi sunt diferite de ale tuturor celorlalte popoare. Ele sunt diferite chiar și de legile regelui. Nu este normal ca regele să tolereze acest fapt!
Am constatat că orice muncă extenuantă și orice abilitate aplicată în lucrările efectuate, există din cauza invidiei dintre un om și semenul lui. Acesta este încă un fapt absurd care urmează traseul vântului!
Comandantul eunucilor le-a pus alte nume: pe Daniel l-a numit Beltșațar, pe Hanania l-a numit Șadrac, pe Mișael l-a numit Meșac și pe Azaria l-a numit Abed-Nego.
Regele l-a promovat pe Daniel în funcție, i-a dat multe daruri valoroase, l-a desemnat conducător în toată provincia Babilonului și l-a făcut funcționar al imperiului, numindu-l șef al tuturor înțelepților Babilonului.
Daniel l-a rugat pe rege să îi numească pe Șadrac, pe Meșac și pe Abed-Nego în funcția de administratori ai provinciei Babilonului. Dar el a rămas la curtea regelui.
Pentru că s-a întâmplat așa, dau un (nou) ordin care trebuie respectat de orice om aparținând oricărui popor, oricărei etnii sau care vorbește orice fel de limbă. Cine va vorbi de rău despre Dumnezeul lui Șadrac, al lui Meșac și al lui Abed-Nego, să fie făcut bucăți; iar casa lui să fie transformată într-o grămadă de gunoi; pentru că nu există un alt (dumne)zeu care să poată salva ca El!”
Ei i-au mai zis regelui: „Să știi, rege, că Daniel – unul dintre exilații veniți din teritoriul numit Iuda – îți sfidează decretul. El nu respectă interdicția pe care ai semnat-o; și a continuat să se roage de trei ori pe zi!”
Când a auzit acest lucru, regele s-a întristat foarte mult; și s-a gândit cum să îl salveze pe Daniel. Până la apusul soarelui, el s-a tot gândit cum să procedeze ca să îl scape (de consecința nerespectării acelui decret).
„Nu v-am ordonat noi în mod categoric să nu mai învățați pe oameni evocând acest nume? În ciuda acestei interdicții, voi ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și ne-ați acuzat de (complicitate la) omorârea acelui Om!”