Despues Salomon a bisa henter e pueblo ku a bini huntu: ‘Alabá SEÑOR, boso Dios, awor.’ E ora ei henter e pueblo reuní a alabá SEÑOR, e Dios di nan grandinan; nan a hinka rudia i a baha nan kabes te na suela pa SEÑOR i pa rei.
Sion, subi un seru altu ku bo mensahe di alegria; lanta bo bos ku forsa, Herusalèm, mensahero di alegria, lant'é i no tene miedu. Bisa siudatnan di Huda: ‘Ata boso Dios ta bini.
Laga nos alabá Dios, ku ta Tata di nos Señor Hesu-Kristu! El a bendishoná nos, pa medio di nos union ku Kristu, ku tur benefisio spiritual di e regionnan selestial.
I mi a tende tur kriatura den shelu i na tera, bou di tera i den laman, sí, tur kriatura den universo kanta: ‘Na Esun sintá riba e trono i na e Lamchi alabansa i honor, gloria i forsa ta pertenesé te den tur eternidat.’