Zaharia 10:2 - Biblia în versuri 20142 Toți terafimii se vădesc Cum că nimicuri doar vorbesc, Iar ghicitori-au prorocit Numai minciuni, necontenit. Visele cu deșertăciuni Mângâie doar, spunând minciuni. De-aceea, ei sunt rătăciți. De-aceea, sunt nenorociți Și sunt asemeni turmelor Ce se vădesc fără păstor. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească2 Căci terafimii rostesc nelegiuirea, iar cei care practică divinația văd o minciună. Ei istorisesc vise amăgitoare și mângâie cu deșertăciunea. De aceea poporul rătăcește ca o turmă, suferă pentru că nu este niciun păstor. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20182 Terafimii spun lucruri greșite, iar ghicitorii văd minciuni. Visătorii spun vise care sunt false și consolează pe oameni cu nimicuri. Din această cauză, poporul rătăcește ca o turmă; și suferă pentru că nu există niciun păstor. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20202 Terafimii spun deșertăciuni, ghicitorii au văzut minciună și au spus vise înșelătoare: ei mângâie cu deșertăciune. De aceea, ei merg ca o turmă, sunt umiliți pentru că nu au păstor. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu2 Căci terafimii vorbesc nimicuri, ghicitorii prorocesc minciuni, visele mint și mângâie cu deșertăciuni. De aceea, ei rătăcesc ca o turmă, sunt nenorociți pentru că n-au păstor. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19312 Căci terafimii au vorbit deșertăciune și ghicitorii au văzut minciună și au spus visuri mincinoase; ei mângâie în deșert. De aceea merg pe calea lor ca o turmă, sunt în nevoie, căci n‐au păstor. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Mare necaz am pe cei care Istorisesc, fără-ncetare, Visuri ce nu-s adevărate, În inimile lor iscate, Și care, prin minciuna lor, Îl rătăcesc pe-al Meu popor. Ei mint cu mare îndrăzneală, Cu toate că – fără-ndoială – Nu Eu sunt cel ce i-a trimis. Nu Eu le-am spus ce au de zis. Pentru popor, neîndoios, Ei nu sunt de nici un folos.
Căci cel ce este împărat – În Babilon încoronat – Acum se află la răscruce Și nu știe-ncotro s-apuce. În față-i, două drumuri vede Și tocmai de aceea șede În al lor capăt și așteaptă Să știe unde îl îndreaptă Bobii. Săgeți a scuturat Și terafimi a întrebat; Chiar și ficatu-l cercetează Să afle pe ce drum urmează Să îl aleagă, ca să vie Peste această-mpărăție.