Țefania 2:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Aceste maluri au să fie Date celor ce au să vie Din Iuda, căci sunt rămășiță Ce-a mai rămas din a lui viță. Acolo, ei vor paște-n tihnă; Vor avea parte de odihnă, În casele cele pe care Ținutul Ascalon le are. Căci Domnul Dumnezeul lor Nu-Și va uita al Său popor, Ci-i va aduce înapoi, Pe cei cari sunt prinși de război.”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁷ Malul acesta va fi pentru rămășița Casei lui Iuda! Acolo vor găsi ei pășune. Seara se vor odihni în casele Așchelonului, căci Domnul, Dumnezeul lor, le va purta de grijă și le va aduce înapoi captivii.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Aceste maluri vor fi folosite de cei puțini care vor rămâne dintre urmașii (poporu)lui (numit) Iuda. Acolo își vor paște ei turmele; și se vor odihni în timpul nopții în casele teritoriului care fusese al lui Ascalon. Se va întâmpla așa pentru că Dumnezeul lor care se numește Iahve, nu îi va uita; ci îi va aduce înapoi pe cei care fuseseră captivi.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Țărmul va fi al restului casei lui Iúda și ei îl vor paște. În casele din Așchelón vor poposi seara, căci Domnul Dumnezeul lor îi va vizita și-i va întoarce din captivitatea lor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Malurile acestea vor fi pentru rămășițele casei lui Iuda; acolo vor paște; se vor odihni seara în casele Ascalonului, căci Domnul Dumnezeul lor nu-i va uita și va aduce înapoi pe prinșii lor de război.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Și malul va fi al rămășiței casei lui Iuda; ei îl vor paște; seara se vor culca în casele Ascalonului; căci Domnul Dumnezeul lor, îi va cerceta și le va întoarce robia.

Țefania 2:7 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 50:24

Iosif le-a spus fraților lui: „Eu am să mor, dar Dumnezeu O să vă cerceteze. Eu Știu că se va-ngrijii de voi Și va aduce înapoi, Pe toți acei cari sunt ai voștri, În țara părinților noștri, Dată de Domnul lui Avram, Isac și Iacov. Iată, am

Psalmi 80:14

O, Doamne al oștirilor, Întoarce-Te spre-al Tău popor! Din cer, Te uită către noi, Să cercetezi via apoi!

Psalmi 85:1

Doamne, ești binevoitor, Cu țara Ta și-al Tău popor! Tu Doamne ai adus ‘napoi, Prinșii lui Iacov, de război.

Exodul 4:31

Întreg poporul adunat Atunci, acolo, a crezut Vorbele lor și au văzut Că Dumnezeu a cercetat Pe Israel, căci a aflat De toate câte-a suferit Cât, în Egipt, a fost robit. Toți, fețele, și-au aplecat Și la pământ, s-au aruncat.

Isaia 11:11

În vremea ‘ceea, bunăoară, Domnul – pentru a doua oară – Mâna-Și va-ntinde, căci va vrea, Răscumpărare, ca să dea – Atunci – pentru o rămășiță Din a poporului Său viță Cari în Egipt e-mprăștiată Sau cari în Patros e aflată, Elam, Șinear, Asiria, Hamat și Etiopia, Ori în acele-ostroave care Se află risipite-n mare.

Isaia 11:14

Iuda și Efraim apoi, În zbor vor merge amândoi. Pe umăr de Filistean puși, Către apus ei vor fi duși. Apoi o să îi jefuiască Pe cei cari au să locuiască În Răsărit. Edom, și el – Alături de Moab, la fel – Pradă vor fi mâinilor lor. Poporul Amoniților, Sub stăpânirea lor adus Atuncea, le va fi supus.

Isaia 11:16

Astfel, va fi un drum pe care Doar rămășița, ce o are Poporul Domnului, va trece, Când va veni vremea să plece Aceia cari se mai vădeau Că în Asiria erau. Atunci se va-ntâmpla la fel Cum s-a-ntâmplat cu Israel, Când de la Egipteni din țară, De Domnul a fost scos afară.

Isaia 14:1

Dar Dumnezeu este Cel care, Față de Iacov – milă – are, Pentru că iar, pe Israel, Are să îl aleagă El Și are să îl ducă iară, Ca să îi dea tihnă în țară. Atunci străinii vor veni, Pentru că ei se vor uni Cu a lui Iacov casă mare,

Isaia 32:14

Casa care a fost zidită Pentru-mpărat, e părăsită. Cetatea cea de altădată – Gălăgioasă – e lăsată. Dealul și turnul au să fie Drept peșteri doar, pentru vecie. Măgari sălbatici, strânși în ceată, Au să se-adune, de îndată. Vor merge-n locurile-acele, Căci ei au să se joace-n ele. Turmele-apoi au să se-adune Și-acolo-și vor găsi pășune,

Ieremia 23:3

„Eu Însumi Mă voi fi-ngrijit, De rămășița cea pe care Sărmana Mea turmă o are. În țările în care voi Mi-ați risipit bietele oi, Voi merge să Mi le adun Ca laolaltă să le pun. Le voi aduce înapoi Și pe pășunea lor, apoi, Am să le-așez, să le-ngrijesc Să crească și să le sporesc.

Ieremia 29:10

În urmă, Domnu-a cuvântat: „După ce se vor fi-ncheiat Cei șaptezeci de ani, să știți Precum că fi-veți izbăviți. Îi voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război, Așa cum am făgăduit.

Ieremia 29:14

Găsit de voi, am să fiu Eu. Îi voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război. În lume-ați fost împrăștiați Și printre neamuri alungați. Însă, după al Meu cuvânt, Am să vă strâng pe-al vost’ pământ, Căci din robie, înapoi, În țară, vă aduc pe voi.”

Ieremia 3:18

Iuda va fi cu Israel Și împreună vor veni, Din nord, pentru a stăpâni Țara care fusese dată Pentru ai lor părinți, odată.

Ieremia 30:3

Apoi a zis: „Vin zile, iată, Când voi aduce înapoi Pe cei cari sunt prinși de război Luați din Iuda și la fel, Pe cei ce sunt din Israel, Pentru că sunt al Meu popor. Am dat, pentru părinții lor, O țară mare, minunată. Are să vină vremea – iată – Când înapoi, în acea țară, Pe toți ai Mei am să-i strâng iară Și vor lua în stăpânire Ceea ce au drept moștenire.”

Ieremia 31:7

Căci Domnul zice: „Vă sculați Și peste Iacov să strigați, Cu chiote de veselie, Plini de o mare bucurie, În fruntea neamurilor stând! Vă înălțați glasul, cântând Cântări de laudă, mereu, Pentru al vostru Dumnezeu Și spuneți: „Doamne, izbăvește Poporul care se vădește Drept rămășița cea pe care, Neamul lui Israel o are!”

Ieremia 32:44

Totuși, vă spun dar, tuturor, Că pe argint, ogoare – iară – Au să se cumpere în țară; Zapisuri, iar, au să se scrie Și întărite au să fie Cu martori cari vor fi aflați Atât în Iuda așezați, Cât și-n Ierusalim, la voi, Sau împrejurul său apoi. Puși martori au să fie iară, Și în a lui Beniamin țară. De-asemeni, martori au să fie Și în cetăți de la câmpie, În cele-n miazăzi aflate, Ori sus, pe munte așezate. Îi voi aduce înapoi Pe cei ce sunt prinși de război. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”

Ieremia 33:12

Domnul oștirilor a zis: „Așa după cum am promis, În acest loc ce e pustiu, În vremile de mai târziu, Păstorii au să locuiască Și turmele-au să-și odihnească, Lângă cetățile zidite Pe munți, cari azi sunt părăsite.

Ieremia 33:7

Îi voi aduce înapoi Pe cei ce sunt prinși de război Din Iuda, iar apoi – la fel – Pe cei ce sunt din Israel, Pentru că vreau să-i așez iară, Precum erau în a lor țară.

Ieremia 47:5

În timpul care o să vie, Gaza, pleșuvă, o să fie. Ținutul Ascalonului Și restul din văile lui Are să piară!” „Până când, În a ta piele, ai de gând Ca tăieturi să-ți scrijelești, Ca să se vadă că jelești?”

Езекиел 39:25

„De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Pe prinșii de război, Din Iacov, îi aduc ‘napoi Și voi avea milă astfel, De cei ce sunt din Israel. De al Meu Nume sfânt, gelos Am să fiu Eu, neîndoios.

Osea 6:11

Și ție, Iudo – negreșit – Un seceriș ți-am pregătit, Când voi aduce înapoi, Pe robii Mei, prinși de război!”

Obadia 1:19

Cei de la miazăzi sosesc Și pe Esau îl stăpânesc, Iar cei care sunt în câmpie, Stăpâni – atuncea – au să fie Pe țara Filistenilor. Va fi sub stăpânirea lor, Și al lui Efraim ținut. Pe mâna lor va fi-ncăput – În urmă – și Samaria, Iar Galaadul va cădea În mâna celor care vin Din ramura lui Beniamin.

Miheia 2:12

„Strâns vei fi Iacove! La fel, Ce-a mai rămas din Israel, Am să adun Eu, mai apoi, Precum strângi turma cea de oi, Atuncea când pe-a ei pășune Voiești – din nou – să se adune. De-aceea-n ziua ‘ceea are Să se stârnească zarvă mare.

Miheia 4:10

Fiica Sionului, acum, Suferi și gemi, la fel precum Și o femeie se căznește, Când ceasul nașterii sosește! Cetatea o să-ți părăsești Și-n câmp tu ai să locuiești. În urmă, tu vei fi luată Și-n Babilon vei fi mutată. Acolo, am să te găsesc Și am ca să te izbăvesc. De la prietenii tăi – iată – De Domnul, ești răscumpărată.

Miheia 4:7

Din cei șchiopi, am să fac o viță Care va fi o rămășiță, Iar din cei cari risipiți sânt, Fac un neam tare, pe pământ, Asupra căruia, mereu, O să domnească Dumnezeu. Pe muntele Sionului, Va fi scaunul Domnului. Acolo, El o să domnească Și-n veci are să-mpărățească!

Țefania 2:9

Pe viața Mea” – a zis Cel care E Domnul pe cari oastea-L are Și, totodată, este Cel Ce-i Dumnezeu, în Israel – „Moabu-n vremea ce-o să vie, Ca și Sodoma, o să fie, Iar neamul lui Amon – la fel – Ca și Gomora, fi-va el. Pe toți îi voi fi nimicit! Îl fac un loc acoperit Cu mărăcini, o groapă-n care Se va găsi, mereu, doar sare, Căci un pustiu are să fie, În urmă, pentru veșnicie. Cei care sunt o rămășiță Din a poporului Meu viță, Atunci, au să îi jefuiască Și-n urmă au să-i stăpânească.

Țefania 3:13

Atuncea, acea rămășiță Care-i din Israel, de viță, Nu are să mai săvârșească Nelegiuiri, n-o să rostească Minciuni, căci nimeni nu mai are, În gură, limbă-nșelătoare. Toți au să pască-atunci în tihnă. Vor avea parte de odihnă, Căci nimeni nu o să mai poată Ca să-i mai tulbure vreodată.

Țefania 3:20

În vremea ‘ceea, de apoi, Vă voi aduce înapoi. Vă strâng pe toți cei izgoniți Și vă voi face ca să fiți O pricină de slavă mare Și laudă nepieritoare, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război, Sub ochii voștri – negreșit – Căci Domnu-i Cel care-a vorbit.”

Hagai 1:12

Au ascultat Zorobabel – Cari fiu îi e lui Șaltiel – Și Iosua – acela care, Pe Ioțadac, părinte-l are Și-n vremea ‘ceea se vădea Că rang de preot mare-avea – Atenți, Cuvântul Domnului, Spus de Hagai, prorocul Lui. Plină de-atenție a stat Alături lor de-a ascultat Și acea-ntreagă rămășiță Din a poporului lor viță. Toți ascultară ce a zis Hagai, căci Domnul l-a trimis, Iar oamenii când l-au văzut, De Domnu-ndată s-au temut.

Hagai 2:2

„Du-te pân’ la Zorobabel – Cari fiu îi e lui Șaltiel Și este pus drept dregător Peste-al Iudeilor popor – Și-apoi la Iosua cel care Pe Ioțadac, părinte-l are, Cari mare preot se vădește. Du-te la ei și le vorbește:

Luca 1:68

„Să fie binecuvântat Al nostru Domn, neîncetat! Și binecuvântat e Cel Cari Domn îi e, lui Israel, Pentru că și-a răscumpărat Poporul, când l-a cercetat!

Luca 7:16

Mulțimea s-a înspăimântat, Pe Dumnezeu L-a lăudat Spunând: „Azi, marele proroc Este cu noi, în acest loc, Căci Dumnezeu La înălțat, Acuma, când ne-a cercetat.”

Fapte 8:26

În zbor, un înger a venit, La Filip și i-a poruncit: „De drum, acum, te pregătește Și-apoi, spre miazăzi, pornește! Către Ierusalim te duci, Și calea ‘ceea s-o apuci, De către Gaza. Acel drum, Să știi, că e pustiu, acum.”

Fapte 8:40

Filip ajuns era, de-acum, Pe la Azot. Apoi, s-a dus Către Cezaria, și-a spus, În a sa cale, tuturor Noroadelor cetăților, Despre Hristos, necontenit, Și, Evanghelia, a vestit.

Romani 11:5

La fel și-acum, din astă spiță, Se mai găsește-o rămășiță Care-i datoare, așadar, Alegerii dată de har.

Rut 1:6

Dar într-o zi, când a aflat Că Dumnezeu a cercetat Pe-al Său popor și-a dăruit Pâine – căci S-a milostivit De tot norodul de Evrei – Să se întoarcă-n țara ei, Pe loc, Naomi a gândit Și-apoi, mult n-a mai zăbovit: