Romani 9:3 - Biblia în versuri 2014

³ Aproape că aș fi dorit, Ca anatema, să fiu eu – Departe de Hristos, mereu – Doar pentru frații mei firești Și pentru rudele trupești.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

³ Căci aș vrea, mai degrabă, să fiu eu însumi anatema, despărțit de Cristos, de dragul fraților mei, al rudelor mele după trup,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Această stare îmi este provocată când mă gândesc la frații mei, adică la oamenii din propriul meu popor. Prefer să fiu eu personal anatemizat sau despărțit de Cristos în locul lor…

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Căci aș dori să fiu eu însumi anátema de la Cristos pentru frații mei, rudele mele după trup.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³ Căci mai degrabă aş fi dorit să fiu eu însumi despărţit de Hristos pentru fraţii mei cei de un neam cu mine, după trup,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărțit de Hristos, pentru frații mei, rudele mele trupești.

Romani 9:3 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 29:14

Laban a zis: „Cu-adevărat, Ești osul meu. De-asemenea, Tu carne ești, din carnea mea.” Iacov, la el, a poposit O lună și s-a odihnit.

2 Samuel 18:33

Când împăratu-a auzit, De-un tremur fost-a zguduit. Tăcut, apoi s-a-ndepărtat Și în odaie a urcat. Odaia-n care el s-a dus Era de-asupra porții, sus. Tristețe multă l-a umplut Și-apoi să plângă a-nceput. Urcând pe scări, zicea mereu: „Oh, Absalom! Oh, fiul meu! Mai bine eu aș fi murit, Numai ca tu să fi trăit! Oh, Absalom! Oh, fiul meu! De ce, oare, n-am murit eu?”

Estera 8:6

Cum aș putea ca să văd eu Că atins este neamul meu – Fără putință de scăpare – De-așa nenorocire mare?”

Exodul 32:32

Păcatul lui e foarte mare! Dacă voiești, îi dă iertare! De nu Te învoiești, mai bine, Te rog, ca să mă ștergi, pe mine, Din cartea Ta, din al Tău scris!”

Fapte 13:26

Deci, fraților – care, de neam, Sunteți din fiii lui Avram – Precum și voi care, mereu, Teamă aveți, de Dumnezeu, Am să vă dau, acum, o veste: Cuvântul mântuiri-aceste, Vouă v-a fost trimis! Noi știm

Fapte 22:5

Marele preot, fraților, Și al bătrânilor sobor, Martori îmi sunt, căci ei mi-au dat Scrisori, cu care am plecat, Către Damasc, s-aduc legați, Atât femei cât și bărbați, Aicea – la Ierusalim – Unde urma să-i pedepsim.

Fapte 28:21

Ei au răspuns: „Noi n-am primit Scrisori și nimeni n-a venit, Din țara noastră – din Iudeea – Ca să aflăm ceva. De-aceea, Nimic rău, nu am auzit – De tine – că s-ar fi vorbit.

Romani 1:3

Ea Îl privește, negreșit, Pe al Său Fiu, ce-i zămislit, Ca trup – așa precum se știe – Din a lui David seminție,

Romani 11:1

„Întreb dar: „Și-o fi lepădat, Acuma, cu adevărat, Poporul, oare, Dumnezeu?” Nici vorbă! Iată că și eu Mă trag, din neam Israelit, Al lui Avram fiu, socotit, Din Beniamin, ca seminție.

Romani 11:14

Prin tot ce fac, caut mereu, Ca gelozie-n neamul meu, Să pot, în urmă, să stârnesc Și astfel, să îi mântuiesc Pe unii, din al meu popor.

Romani 16:11

Și lui Ierodion, aș vrea – Cel care este ruda mea – Să-i spuneți „sănătate” voi. Transmiteți „sănătate”-apoi, La fel, așa precum am zis, Celor din casa lui Narcis, Cari sunt ai Domnului. Apoi,

Romani 16:21

„Și Timotei, al nostru frate – Și-al meu tovarăș – „sănătate”, Prin mine-acuma, v-a trimis; Și Luciu, tot așa, v-a scris. Iason, Sosipater apoi – Rudele mele – pentru voi, Tot „sănătate” v-au transmis.

Romani 16:7

Și lui Andronic, negreșit, Să îi transmiteți „sănătate”. Aste urări să fie date Și Iuniei, pentru că ei, Rude, îmi sunt, și-au fost ai mei Tovarăși, când, întemnițat, Cu ei alături, m-am aflat. ‘Nainte de-a fi eu venit, Ei, de Hristos, s-au alipit. Oameni de vază, dragii mei, Se află-ntre apostoli, ei.

Romani 9:2

Și o adâncă întristare, În inimă, necontenit.

1 Corinteni 12:3

De-aceea, am să spun, mereu: Prin Duhul de la Dumnezeu – Atunci când întâmpla-se-va Ca să vorbească cineva – Nicicând, nu va putea fi spus, Că „Anatema e Iisus!” A spune, iar, nu va putea „Iisus e Domnul”, nimenea, De pe acest întreg pământ, Decât numai, prin Duhul Sfânt.

1 Corinteni 16:22

Dacă, cumva, se dovedește, Că cineva nu Îl iubește Pe Domnul nost’, Hristos Iisus, Să fie, anatema, pus! Mai înainte de-a fi gata Epistola, zic: „Maranata!” (Cuvântul, tălmăcit, e bine, Prin „Iată, Domnul nostru vine!”)

2 Corinteni 12:15

De-aceea, bucuros, voiesc – Din ce-i al meu – să cheltuiesc, Și mă voi cheltui apoi, Pe mine însumi, pentru voi. Dacă, mai mult, eu vă iubesc, Oare, în schimb, am să primesc Puțină dragoste apoi, Atunci când am să vin, la voi?

Galateni 1:8

Și chiar dacă veni-vom noi – Sau îngerii din cer – la voi, Dorind, o Evanghelie nouă, Să vă împărtășească vouă, Și care e deosebită De-aceea propovăduită De către noi, vreau ca să știți – Oricine-ar fi – să-l socotiți Drept anatema, negreșit!

Galateni 1:9

Așa precum am mai vorbit, Vă spun din nou: când cineva Vine, spre-a vă vesti, cumva, O Evanghelie osebită De cea care va fost vestită, Să fie-ndată socotit Drept anatema, negreșit!

Galateni 3:10

Căci toți cei cari se bizuiesc Pe fapta Legii, se vădesc Că-s sub blestem, precum s-a zis Și cum e, în Scriptură, scris: „Cel care n-o să stăruiască, În toate, ca să împlinească Ceea ce-n cartea Legii scrie, Acela, blestemat, să fie!”

Galateni 3:13

Hristos, însă, S-a arătat, Acum, și ne-a răscumpărat, De sub blestemul Legi-apoi, Făcându-se El, pentru noi, Blestem – așa precum s-a zis, Și, în Scriptură, este scris: „În veci, să fie blestemat Cel ce, pe lemn, e atârnat.”

Efeseni 6:5

Voi robilor, să căutați, Stăpânii, să vi-i ascultați, Cu teamă și cutremur mare – Cu curăție, fiecare, În a sa inimă apoi – Cum de Hristos, ascultați voi.

Deuteronom 21:23

Al său trup nu va fi lăsat Noaptea, pe lemn, ci să-l luați Și-n acea zi să-l îngropați; Căci omul spânzurat, mereu, E blestemat, de Dumnezeu. Să nu spurcați țara pe care, Iată că Domnul vostru are Ca să v-o dea, în stăpânire, Să o aveți drept moștenire.”

1 Samuel 14:24

Ziua aceea s-a vădit Obositoare, negreșit, Pentru bărbații cei pe care Neamul lui Israel îi are. Saul, pe-al său popor, l-a pus, Atunci, să jure, și a spus: „Mereu, să fie blestemat Omul care va fi mâncat Din pâine, până se-nserează, Până când umbrele se-așează, Și până n-am să mă răzbun Pe-ai mei dușmani și-am să-i răpun!” Și nimenea nici n-a mâncat Până când seara s-a lăsat.

1 Samuel 14:44

Saul răspunse: „Dumnezeu, Cu toată-asprimea Lui, mereu, Față de mine să se poarte, De nu vei fi lovit de moarte!”